048 – Acolit

Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său…Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui. Matei 10:24,25

În vorbire curentă a fi acolit sau a avea acoliți nu dă prea bine, fapt pentru care ne limităm să folosim acest cuvânt doar cu valoare negativă. Dacă consultăm dicționarul, constatăm cu surprindere că termenul are conotații mai degrabă pozitive decât negative.

În lexicul romano-catolic acolitul este asistentul preotului în timpul unui act de cult. În mitologie, acolitul este o zeitate secundară atașată de regulă la zeitatea centrală, sau la un zeu important. Sigur că dicționarul notează și sensul negativ, acela de complice la o faptă rea sau criminală, dar cele mai multe sensuri sunt pozitive și sugerează ideea de ucenicie.

În pasajul biblic selectat, avem cuvintele Învățătorului oamenilor care vorbește despre statutul acolitului sau ucenicului în raport cu maestru său. Cel puțin atâta vreme cât maestrul este funcțional, normal este ca ucenicul să îi stea alături, cel mult, dar nu mai mult, sau mai sus de atât. Viața este însă complicată și lucrurile pot să o ia razna, iar ucenicul vrăjitor poate ajunge să-și pună maestrul în umbră.

Dacă păstrăm discuția strict la textul de mai sus, atunci lucrurile au un specific anume: Ucenicul nu va putea să-L egaleze pe Maestru, eventual, doar să se asemene mai mult sau mai puțin cu Acesta. Concret, Învățătorul se referă la dificultățile slujbei, la capacitatea de întâmpina ostilitatea și prigonirile și în ciuda acestora, la capacitatea de a duce misiunea înainte cu orice risc, până la venirea Sa în slavă.

Ucenicia este o dimensiune obligatorie a oricărui adept al lui Hristos. Nu numai că urmașii Săi trebuie să fie ucenici, dar ei trebuie să facă ucenici. Odată cu această afirmație se deschide o perspectivă complexă și complicată a vieții de credință. Dar lucrurile pot fi făcute oarecum simple având în vedere pe Marele nostru Maestru care este și Dascăl și Dumnezeu în același timp. La El este puterea de a deveni ucenic și de a face ucenici după chipul și asemănarea Sa. Acoliții Lui trebuie să-și ia timp să-I contemple și să-I studieze viața. Celelalte vin în mod natural. Noi doi putem fi acoliți de foarte bună calitate, privind la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus.

Articolul 048 – Acolit apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro