051 – Acont

Ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre. Efeseni 1:11,12

Cred că ești obișnuit cu sistemul deconturilor. Primești o sumă la cerere (în limitele rezonabile ale aprobărilor de cheltuieli), pe care urmează să o decontezi, după efectuarea lucrărilor prevăzute în zona ta de competență.

Cu Duhul este la fel. La botezul în biserică, Dumnezeu ne acordă un avans spre decontare. Adică o repartiție generoasă din puterea Duhului. Acontul acesta este suficient pentru a putea realiza în bune condiții toate lucrările prevăzute în misiunea încredințată (pentru că la botez, primim și o misiune pe măsura capacității date de Dumnezeu pentru lucrare). În acest sens, Duhul ne înzestrează cu daruri spirituale, după aprecierea Sa. El știe mai bine decât noi cu ce daruri să ne înzestreze.

Dar lucrarea Duhului nu se limitează la propria noastră persoană. El creează și condițiile pentru ca activitatea noastră, prin puterea Duhului, să aibă coerență. El pregătește contextul social și dispoziția sufletească a celor pe care suntem chemați să-i slujim.

Așa cum sugerează majoritatea istorisirilor Povestitorului de parabole, după o vreme se face o evaluare. Stăpânul darurilor vrea să știe care sunt rezultatele investițiilor Sale. Atunci are lor decontul avansului primit la intrarea în biserică.

Unii sunt bucuroși de momentul auditului. Contabilitatea lor spirituală a fost ținută la zi și au multe motive de bucurie și împlinire, în mod asemănător celor șaptezeci de ucenici pe care i-a trimis Învățătorul doi câte doi. Bucuria lor se îndreaptă către Cel care le-a oferit Arvuna. Ei sunt conștienți că efortul omenesc izolat de puterea divină nu are nici o șansă să producă roade pe măsura așteptărilor Maestrului. Toate meritele sunt ale Domnului secerișului.

Alții sunt pe nedrept îngrijorați, dorindu-și să fi adus mai multe roade, ca Schindler care și-ar fi dorit să răscumpere mai mulți evrei. Dar în bunătatea Sa Stăpânul este mulțumit și cu cei doi talanți plusvaloare. Acest serv credincios a folosit acontul divin după puterea sa de administrare și a adus un profit corespunzător.

Nu voi enumera a treia categorie. Îmi doresc să mă încadrez, împreună cu tine, în una dintre cele două categorii enumerate mai sus, și să putem auzi rezultatul auditului divin: „Bine, rob bun și credincios…”

Articolul 051 – Acont apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro