052 – Acoperire

Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Psalm 32:1

Am ales pentru această meditație o zonă foarte îngustă de aplicare a termenului de acoperire, și anume aceea a ispășirii păcatelor. În acest sens, acoperirea păcatelor nu se referă la păstrarea secretului și a discreției cu privire la zona vieții private, ci la transferarea păcatelor într-un cont din care ele nu mai amenință cu serioase consecințe pe făptuitor. Acolo păcatele sunt acoperite în sensul în care ele nu ne mai murdăresc conștiința și imaginea publică și este ca și când trupul nostru este acoperit cu o haină corespunzătoare care ne conferă demnitate personală. Aceasta este haina neprihănirii lui Hristos, pe care o primim prin procesul îndreptățirii prin credință.

Acoperirea păcatelor nu duce la pierderea sau anularea evidenței lor. Păcatele vor continua să existe, dar în acel cont acoperit de meritele Mântuitorului, a cărui jertfă am invocat-o la mărturisirea și iertarea lor.

Fericirea celui care are păcatele acoperite în acest fel, constă în accesul garantat la mântuirea veșnică. Această fericire nu este doar o dispoziție sufletească de moment. Emoțiile noastre constituie un domeniu destul de labil. Uneori putem trăi emoții puternice de siguranță și împlinire, dar în realitate să fim într-un risc major de alunecare și cădere, în timp ce altădată să fim tulburați de îngrijorare și nesiguranță, sau chiar de vinovăție difuză, în timp ce Bunul Dumnezeu privește spre noi cu iubire și înțelegere.

Fericirea celui cu păcatul acoperit constă în siguranța autentică a mântuirii, care nu ne lasă nici să fim pradă extazului înșelător și nici să ne pierdem speranța în focul încercărilor. Această fericire este susținută de înțelegerea promisiunii divine că Dumnezeu va fi alături de noi în orice vreme. Avem un sfat binecuvântat de la scriitoarea E.G. White care ne sugerează să ne afirmăm simplu convingerea că Dumnezeu Se va achita de promisiunea de a ne susține, pentru că El a promis și nu pentru că noi am fi mișcați de o anumită exaltare a emoțiilor. În ciuda emoțiilor negative, noi trebuie să ne afirmăm convingerea că Dumnezeu Se va ține de cuvântul promisiunilor Sale.

Dacă El ne acoperă păcatele, transferându-le din contul nostru în contul păcatelor iertate, ne putem bucura de libertatea de mișcare, în puterea Sa, la adăpostul aripilor Sale, împlinind ce Îi este plăcut și lăudându-L pentru toate.

Photo by John Schnobrich on Unsplash

Articolul 052 – Acoperire apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro