053 – Acord

N-am vrut să fac nimic fără învoiala ta. Filimon 14

Apostolul Pavel aflat în detenție, îl întâlnește pe Onisim, un deținut de drept comun, închis pentru delicte casnice în detrimentul stăpânului său Filimon, un creștin, printre prietenii lui Pavel. În timpul petrecut împreună la închisoare, Pavel are bucuria de a vedea viața lui Onisim schimbată prin Duhul Sfânt. Apostolul numește această experiență „naștere”, iar noul convertit îi devine un fel de „fiu”.

Având în vedere cele de mai sus, Pavel ar fi putut dispune de Onisim, care, oricum, era un sclav, pentru a-i fi de ajutor. Dar Pavel nu vrea să recurgă la o asemenea procedură pentru că nu avea acordul lui Filimon. Mai mult ca sigur că Filimon și-ar fi dat acordul, dar Pavel are o altă variantă mai bună. Îl va trimite le Onisim înapoi la Filimon, cu o scrisoare de recomandare și transfer, pentru a fi primit în comunitatea credincioșilor la care aparținea Filimon. Pe această cale, între cei doi avea să se înfiripeze o relație nouă.

Amintind, în această scrisoare, de acordul lui Filimon, Pavel recunoaște dreptul prietenului său înstărit de a dispune liber de proprietatea asupra oamenilor din casa lui. În contextul social al vremii, sclavii erau considerați un bun aflat în proprietate, cu toate consecințele acestui fapt. Pavel își arată, pe această cale, respectul față de Filimon ca om și ca deținător de bunuri aflate în posesie.

Această lecție oferită de Pavel continuă să aibă aplicații pentru toate tipurile de relații sociale. Respectul față de persoane și față de drepturile pe care acestea le au este mai mult decât o formă de politețe. Răspunsul față de respect este respectul reciproc.

Uneori avem o cerere aproape banală într-o tranzacție cu semenii. Un plus de amabilitate și respect, cu cerea unui acord de principiu, face mai mult decât scurtarea formalităților și rezolvarea tacită a lucrurilor. Se spune că înțelegerea clară între prieteni este baza relațiilor durabile de prietenie. Amintirea acordului necesar al lui Filimon, dar care, de fapt nu a fost solicitat, face ca scrisoarea lui Pavel să fie o adevărată revărsare de dragoste frățească. În primul rând este dragostea dintre Pavel și Filimon, dar mai apoi unul dintre sclavii delicvenți din casa lui Filimon, urmează să intre în această ecuație a relațiilor de biserică. Noi avem aici un exemplu pe care îl putem urma și care să ne ferească de multe neplăceri și neînțelegeri.