055 – Acreditare

Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință. Matei 10:1

Ca să poți funcționa normal în misiunea personală ai nevoie de vocație. Aceasta are nevoie de recunoașterea semenilor, dar dacă n-ai acreditare nu poți da randamentul necesar. Acreditarea vine totdeauna de la autoritatea constituită legal, în baza vocației dovedite.

Isus i-a chemat pe studenții Săi și le-a acordat o acreditare provizorie, am putea spune că i-a mandatat să scoată demoni și să vindece orice altă formă de suferință. Ei aveau nevoie de un exercițiu practic în cursul la care participau. Învățătorul le-a acordat încredere și putere să lucreze un număr de ore necesare pentru a se deprinde cu beneficiarii și tehnicile învățate. În cea mai mare măsură ei trebuiau să folosească puterea cuvântului. Cu ajutorul cuvântului divin rostit de gura lor ei trebuiau să alunge demonii și să aline suferințele. În consecință, ei câștigau o autoritate morală în baza căreia urmau să-și împărtășească și credința.

La întoarcere au prezentat cele mai frumoase rapoarte. Au constat că metodele învățate funcționau foarte bine și au răsplătit încrederea pe care le-o conferise Maestrul. După un număr de reprize practice, ucenicii se pregăteau să primească acreditarea finală și avansarea la gradul de slujitori ordinați.

Procesul formării a cunoscut și câteva bâlbe. La poalele muntelui schimbării la față ucenicii au constat că anumite cazuri cereau o pregătire spirituală deosebită. Postul și rugăciunea de rutină nu erau suficiente și aveau nevoie de o consacrare specială pentru asemenea lucrări. Chiar și după examenul de licență și după acreditarea finală din camera de sus, șeful clasei a cunoscut un derapaj dureros, ajungând chiar până la negarea convingerilor și a apartenenței, a identității, practic. A urmat un program de redresare cu plâns, post și rugăciune de reconsacrare, iar la Marea Tiberiadei a avut loc reexaminarea și reintegrarea în program.

Toate aceste realități ale lucrării au fost scrise în Evanghelie pentru folosul nostru. Când Duhul primește undă verde de la propria noastră alegere de a sluji în lucrarea publică, El mobilizează sufletul cu o chemare interioară la slujire. Aproape instant vin și dotările spirituale ale darurilor personale și într-o zi o autoritate va da verdictul de acreditare. Atunci începe lucrarea în forță, cu bucuriile, riscurile și binecuvântările ei.

Articolul 055 – Acreditare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro