100 de zile de rugaciune

057 – Acru

Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. 1 Samuel 25:10

Nabal era ceea ce s-ar putea numi un om acru, un om imposibil, morocănos, nemulțumit, ursuz, nerecunoscător și plin de batjocură tăioasă. Poziția sa socială îi proteja destul de bine mofturile și tabieturile, dar ulciorul nu merge de multe ori la fântână. Episodul cu vizita oamenilor lui David era gata să-l coste viața pe moment. Consecințele urmau să lucreze câteva zile mai târziu, dar cel puțin David nu avea să se mai încarce și cu sângele acestui om rău, acru și posac.

Este foarte posibil ca tiparul de personalitate moștenit de la părinți să îi fi dat lui Nabal dispoziția pesimistă, dar aici este vorba despre o contribuție personală copioasă în atingerea acestui apogeu de egoism, dispreț și avariție. Noi moștenim trăsături care cer o luptă migăloasă și asiduă pentru a fi luate sub control, mai înainte ca acestea să înceapă să ne creeze pierderi și riscuri majore.

Formarea caracterului trebuie să fie privită ca o responsabilitate în care nu avem nevoie să ne plângem de moștenirea genetică și nici de lipsa condițiilor optime pentru dezvoltare personală. Dimpotrivă, dificultățile trebuie să fie privite ca formând un sistem de provocări și ocazii de victorie personală asupra sinelui. Așa se prezenta și apostolul Pavel pe sine: luptându-se cu toată vigoarea, pentru a obține medalia de aur a cerului.

Acreala sufletească este de la Satana și trebuie combătută ca orice alt lucru care vine de la domnul întunericului. Cel mai bun tratament al dispoziției răutăcioase din naștere, sau prin delăsare este practicarea voită a binefacerii. Efectul reflex al practicării acrelii personale este predispoziția pentru deprimare, pesimism și neîmplinire. Nefericirea este adesea alimentată de o atitudine acră față de toți și față de toate lucrurile din jur. Practicarea voită, cu o intenție clară și insistentă a dăruirii de sine și a sacrificiului personal, în folosul celor în nevoie, va aduce lumină și bucurie în suflet și va contribui la dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter. Singurul lucru pe care îl transferăm cu noi în veșnicie este caracterul, de aceea este nevoie să-i acordăm cea mai atentă grijă și preocupare. Toate mijloacele harului ne stau la dispoziție. Îți doresc și îmi doresc succes!

Articolul 057 – Acru apare prima dată în Redesteptare si reforma.