100 de zile de rugaciune

058 – Acropolă

O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Matei 5:14

O cetate așezată pe un munte este o acropolă. În contextul în care apare aici este vorba despre analogii între urmașii lui Hristos și diverse lucruri din jurul nostru: lumina, sarea și acropola. Deci o cetate așezată pe un munte este un simbol pentru cei care aleg să-L urmeze și să-L slujească pe Maestru.

Acropola este vizibilă de la distanță, este locul de unde ai vedere bună până departe, este un loc fortificat și bine apărat, este o așezare cu personalitate, este un loc de dorit, cu siguranță are o administrare viguroasă și riguroasă, poartă semnele prosperității, a siguranței și bogăției și multe altele.

Creștinul este o acropolă care trebuie să se distingă prin tot ce face sau tot ce nu face. Fără să fie ostentativ sau arogant, el are și reflectă o personalitate puternică, în ciuda batjocoritorilor care spun că cei credincioși sunt oameni slabi și fără vână.

Cel care stă în apropierea lui Dumnezeu are vederea mai bună decât cei care stau departe de El. Ei au o bună imagine de ansamblu (big picture), dar și o viziune pe termen lung. Mintea lor pătrunde dincolo de orizont și vede lumina veșnică apropiindu-se.

Promisiunea lui Dumnezeu pentru cel credincios este că îngerii slavei vor fi foarte activi pentru a proteja și a păstra în siguranță pe cei care se încred în El. Sigur, aici sunt de făcut o serie de comentarii cu privire la aparenta tăcere a lui Dumnezeu când vin încercări și greutăți, dar promisiunea de ocrotire divină și purtare de grijă nu poate fi trecută cu vederea.

Experiența creștină ar trebui să fie de așa natură încât atunci când este prezentată, ceilalți să-și dorească să facă și ei asemenea experiențe.

Cei care Îl cunosc pe Dumnezeu știu că El este Stăpânul, Tatăl, Guvernatorul, Legiuitorul, Judecătorul și Administratorul proprietăților Sale, printre care și viața credincioșilor Săi.

Copilul ascultător al lui  Dumnezeu nu este neapărat un om bogat în bunuri pământești, dar cu înțelepciune de sus își chivernisește cum se cuvine resursele și nu duce lipsă, dar la vremea mântuirii veșnice va fi pus peste multe lucruri.

Tu și cu mine putem fi ca o cetate așezată pe un munte, acropola de pe Muntele Domnului.

Articolul 058 – Acropolă apare prima dată în Redesteptare si reforma.