060 -Acțiune

Noaptea, Pavel a avut o vedenie. Un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” Faptele 16:9

Oamenii credinței sunt și oameni de acțiune. Este adevărat că prin credință se pot muta munții, dar acest lucru presupune și destul de multă implicare și acțiune.

Unul dintre cele opt principii ale cunoașterii voii lui Dumnezeu, după modelul luat de Moris Venden de la George Miller, este acela de a nu lăsa să treacă ocazia favorabilă și de a acționa la momentul oportun.

Pot fi situații în care nu avem toate detaliile planului de acțiune, dar a sosit timpul de a face ceva, de a lua o decizie și de a acționa. Atunci putem spune lui Dumnezeu următoarele:

„Doamne, după cea mai bună lumină pe care o am, înțeleg că trebuie să fac ceva în cazul de față. Este adevărat că nu înțeleg toate implicațiile deciziei pe care o iau, dar nu am mai multă lumină și nu știu altceva mai bun de făcut. Așez această hotărâre în mâinile Tale. Eu fac ce cred că este bine să fac, dar în marea Ta înțelepciune și îndurare, binevoiește să îndrepți lucrurile pe făgașul voii Tale. Am nevoie de conducerea și călăuzirea Ta în această acțiune. Dă-mi curajul de a abandona planul, dacă acesta se dovedește că nu funcționează și nu este după voia Ta. Iartă-mi greșelile făcute din neștiință și redu la minim efectele secundare ale acestora. În Tine este toată speranța mea de reușită și numai Ție să-Ți fie adusă lauda, cinstea și slava. În vecii vecilor, Amin!”

Asemenea apostolului Pavel, putem avea inițiative personale care ni se par cele mai corecte și îndreptățite, dar, dacă Dumnezeu are un alt plan mai bun decât al nostru, trebuie să fim dispuși de a trece în Macedonia, chiar dacă nu am mai făcut lucrul acesta. Oamenii de acțiune încearcă lucruri noi, mai ales dacă acestea constituie, în mod explicit, voința descoperită a lui Dumnezeu.

Este mult mai bine de ne asuma riscurile alături de Dumnezeu, decât a ne feri de provocări din dorința de conservare, după cea mai bună înțelegere și expertiză de care am fi în stare, deconectați de la viața spirituală și de la relația cu Dumnezeu. Să spunem cu Pavel: „Pot totul în Hristos care mă întărește!”.

Articolul 060 -Acțiune apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro