065 – Adaptare

Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină și ruptura ar fi mai rea. Matei 9:16

Când vorbim despre adaptare, există două riscuri majore: fie de a considera că oamenii credinței trebuie să se adapteze în toate lucrurile ca să nu creeze tensiuni inutile, fie că cei credincioși nu trebuie să cedeze la nici un „principiu” și să rămână diferiți de lume, cu orice risc și cu orice consecințe, pentru că aceasta este voința lui Dumnezeu pentru ei. Ce-a de-a doua variantă am îngroșat-o puțin în mod intenționat pentru a-i spori legitimitatea aparentă. Am evidențiat cuvântul principiu pentru a sesiza că nu totdeauna tot ce considerăm principiu este cu adevărat principiu.

Observația Învățătorului merită să fie luată în considerație și aplicată în mod corespunzător. Să trecem puțin în revistă elementele lecției prezente aici. Ce este o haină veche? Așa cum materialul din care este făcută o haină are un anumit termen de utilizare, la fel există în viață lucruri cu valoare limitată, legată de un anumit timp. Când începem să inventariem care sunt acele lucruri cu valoare limitată, atunci încep diferențele de opinie și de acolo, toate subiectele de controversă, discordie și ceartă.

Mă simt dator să fac o declarație de principiu: Haina cea veche nu se referă la principii de bază ale credinței ci la metode și tehnici de punere în practică ale acestor principii. Principiile sunt stipulate clar în Decalog și apoi aplicate corespunzător de Învățătorul Însuși, la care putem adăuga contribuția apostolilor. Documentul de bază al principiilor este Sfânta Scriptură cu tot ceea ce conține ea: profeți, istorie, lege, literatura sapiențială, evanghelii, epistole, psalmi.

Adaptarea se aplică la tot ce este schimbător prin natura lui. Am auzit, de exemplu, o condamnare aspră a celor care folosesc Biblia pe telefon. Mi se pare o aberație o asemenea solie de la un predicator ca cel în cauză, dar… Biblia pe telefon este identică cu cea de la amvon, format mare. Nu se schimbă nimic, doar că facilitățile telefonului sunt folosite și pentru a face Biblia mai bine adaptată mersului lucrurilor. Prin natura lui, adventismul este progresist și clasic radical în același timp. O cercetare atentă a istoriei noastre denominaționale ne va învăța să fim inovatori și conservatori în același timp.

Articolul 065 – Adaptare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro