071 – Aderare

Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus. Ioan 1:37

Ideea că există Un Miel care ridică păcatele lumii este un adevăr care a stârnit interesul celor doi adepți ai lui Ioan, care au devenit aproape instant, adepții lui Isus. Ei au aderat la acest adevăr care le împlinea cele mai profunde căutări și nevoi personale. Cei doi ucenici și-au dat seama că această soluție la problema păcatului era mai mult decât satisfăcătoare atât din punct de vedere teoretic cât și practic. Din acel moment, nimic nu i-a mai putut reține de a adopta acest adevăr și a urma acest Învățător cu o asemenea învățătură și practică.

Acest prim pas, pe care Ioan și Andrei l-au făcut, avea să deschidă drumul pentru a o serie de descoperiri care îi vor menține aproape de Maestru. În ziua următoare aveau să-L însoțească în Cana din Galileea, unde Isus avea să facă prima minune, înmulțind vinul și apoi alte și alte minuni, nimeni nu mai știe exact câte au fost. Aceste semne care au însoțit lucrarea publică a Învățătorului constituiau o parte din argumentele și motivele care confirmau că aderarea lor la cauza Evangheliei a fost o mișcare înțeleaptă.

Totuși, argumentul care i-a convins pe primii doi ucenici să-L urmeze pe Isus a fost soluția la problema păcatului. Alături de Ioan Botezătorul, ei au aflat multe lucruri de valoare, dar scopul misiunii lui Ioan era de a pregăti calea lui Mesia, Răscumpărătorul lui Israel. Ioan Botezătorul L-a prezentat ca Fiul lui Dumnezeu, ceea ce ei nu mai auziseră până acum, iar dacă Acest Miel putea să rezolve toate frământările lor sufletești, ei aveau să adere la o asemenea învățătură fără nici o rezervă și ei erau dispuși să o spună altora cu toată convingerea.

Între momentul aderării lui Ioan la doctrina mântuirii din păcat și până la momentul în care el avea să menționeze acest adevăr, în scris, editându-și Evanghelia care avea să-i poarte numele, au trecut mai bine de șaizeci de ani, dar acest interval de timp nu a reușit să-i șteargă din minte momentul marii descoperiri. După mai bine de șaizeci de ani el putea spune cu precizie momentul aderării sale la adevăr: era ora zece în ziua înainte de nunta din Cana.

Forța Evangheliei rămâne capacitatea acesteia de a soluționa problema păcatului. Încercări moderne la această provocare încearcă să minimalizeze gravitatea și consecințele păcatului, dar ceea ce i-a convins pe cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul să adere la creștinism a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii cu toate complicațiile, implicațiile și consecințele acestuia. Același argument mă convinge și pe mine și pe tine să aderăm la acest adevăr.

 

https://favpng.com/

Articolul 071 – Aderare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro