072 – Adevăr

Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Ioan 17:17

Una dintre cele mai complicate noțiuni este cea de adevăr. În meditația de față ne vom referi strict la semnificația impusă de context. În rugăciunea Sa de Mare Preot, Învățătorul Îi cere Tatălui să-i sfințească pe ucenici și pe urmașii acestora, prin Cuvântul Adevărului. În acest context, adevărul este cunoștința despre Dumnezeu, om și mântuire, cuprinsă în Sfintele Scripturi. Dar la fel de bine se poate citi și sfințirea pe care o lucrează Dumnezeu prin Cuvântul întrupat, Isus Hristos.

În primul rând Dumnezeu ne descoperă, prin adevăr, sfințenia și frumusețea Sa, apoi ne vorbește despre starea în care ne aflăm noi, ca păcătoși condamnați. Înaintea ochilor noștri, adevărul ne deschide calea dreaptă, care trece pe la cruce și sfârșește în Împărăția slavei.

Din text reiese că Dumnezeu este operatorul sfințirii noastre, dar acest proces nu se desfășoară în mod automat și autonom. O serie de afirmații ale Cuvântului arată că noi suntem factori activi în propria noastră mântuire. Dumnezeu așteaptă reacția noastră la descoperirea pe care ne-o prezintă Cuvântul.

Față de Biblia prin care suntem sfințiți, noi nu putem avea o atitudine neutră, sau indiferentă. Dacă nu alocăm timp suficient pentru meditație asupra adevărului din Cuvânt, procesul sfințirii încetinește și se poate opri. Dacă oferim adevărului suficient timp și interes, acesta ne va menține într-o relație salvatoare cu Dumnezeu, iar viața noastră va începe să producă roade spre slava Sa.

Zilele trecute, cineva mi-a spus că dacă faptele noastre nu izvorăsc din compasiune pentru cineva, restul este fățărnicie. Dumnezeu nu are nevoie de fapte spre slava Sa, a continuat comentatorul. Afirm aici cu toată convingerea că dacă faptele noastre nu izvorăsc din dragostea lui Dumnezeu, totul este fățărnicie. Oamenii vor beneficia de pe urma faptelor noastre numai în măsura în care ele sunt roadele iubirii lui Dumnezeu lucrând în viața noastră.

Sfințirea pe care o lucrează Dumnezeu în noi este determinată de alegerile pe care le facem sub influența și conducerea Duhului Sfânt. În consecință, cei din jur vor fi binecuvântați de faptele noastre, iar Dumnezeu va fi proslăvit în noi.

Articolul 072 – Adevăr apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro