073 – Adeverire

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți. Faptele 2:22

În cuvântarea sa din ziua Cincizecimii, apostolul Petru argumentează divinitatea și misiunea lui Isus Hristos ca Mesia Cel promis, prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le făcea Dumnezeu, prin Fiul Său, înaintea copiilor poporului ales. Pe această cale, Petru încerca să atingă inima ascultătorilor săi pe care încerca să-i ajute să-L primească pe Hristos ca Mesia și Răscumpărător.

Fiecare minune pe care a făcut-o Hristos în lucrarea Sa publică, de la nunta din Cana până la vindecarea urechii lui Malhu, slujitorul marelui preot, producea asupra martorilor prezenți, o puternică impresie lucrată de Duhul Sfânt. În uimirea lor, oamenii aveau ocazia de a face o alegere personală și de a lua o poziție corectă față de Dumnezeu și față de mântuirea Sa. Aproape de fiecare dată, oamenii se întrebau: „Cine este Acesta?” Și tot de atâtea ori ei aveau posibilitatea să constate că El este Cel așteptat de veacuri, Cel trimis de Dumnezeu, Cel care va mântui pe poporul Său din păcatele sale.

Astăzi se caută argumente prin care să se dovedească superioritatea sau cel puțin autenticitatea unei biserici. Principalul argument de adeverire privind legitimitatea existenței unei biserici este același Cuvânt pe care l-a folosit Petru la Cincizecime. El a citat profeția din Ioel pentru a se autentifica pe sine și lucrarea sa. Orice biserică autentică are nevoie să-și adeverească identitatea prin lucrarea profetică. Dacă o biserică poate arăta modul în care a vorbit Dumnezeu prin proroci despre mandatul și mesajul pe care ea îl poartă către lume, își poate adeveri pe această cale, legitimitatea și credibilitatea.

O biserică poate fi slabă și cu defecte, dar dacă mesajul ei este cel prescris de Scriptură, acest detaliu o face vrednică de a fi crezută și susținută. Cuvântul este cel care autentifică, o califică și o autorizează să funcționeze.

În momentele de implicare în misiune, Dumnezeu nu se va da în lături să-și arate din nou puterea prin semne, minuni și lucrări ale providenței, cu același efect ca în zilele de început ale răspândirii Evangheliei: întărirea imaginii publice și sporirea numărului de credincioși.

Articolul 073 – Adeverire apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro