075 – Adiere

Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și, după foc a venit un susur blând și subțire. 1 Împărați 19:12

Ilie avea nevoie să înțeleagă mai bine natura profundă și desăvârșită a Ființei Divine. El avea foarte vie în minte imaginea Carmelului, cu fazele dramatice ale îndepărtării idolatriei din mijlocul lui Israel. Violența și combinația de foc divin și ploaie abundentă au lăsat o profundă impresie în sufletul profetului doborât de epuizare și depresie. Acum Ilie trebuia să descopere și o altă latură a caracterului lui Dumnezeu.

A venit un cutremur, dar Dumnezeu nu era în cutremurul acela. Poate că vă aduceți aminte cum reacționează ființa umană atunci când pământul începe să se miște și un zgomot sinistru însoțește mișcările telurice. La Sinai, Dumnezeu a impresionat pe Israel așa de tare prin cutremur, încât poporul nu mai dorea și nu mai era în stare să audă vocea lui Dumnezeu rostind poruncile și celelalte instrucțiuni cu privire la cort. A fost nevoie de intermedierea lui Moise pentru a menține contactul și comunicarea cu Dumnezeu.

A venit un foc, o flacără a Domnului asemănătoare cu para care a mistuit jertfa de pe altarul de pe Carmel. Dar Dumnezeu nu era în focul acesta. Alteori, El era în mijlocul focului, dar de data aceasta, nu.

Și a venit un susur lin și subțire, o adiere a bunătății și îndurării divine care răcorește și înviorează sufletul, care produce un fior profund și liniștit al Prezenței. De data aceasta, Dumnezeu era acolo și Se manifesta îmbietor, ca o briză a cerului care face pământul să înflorească și să se umple de viață nouă și proaspătă.

Sufletul lui Ilie avea nevoie de o asemenea descoperire a lui Dumnezeu. Această adiere divină este imaginea cea mai semnificativă a identității și lucrării Duhului lui Dumnezeu. Ilie avea nevoie de această experiență a cunoașterii lui Dumnezeu.

Viața și lucrarea lui Ilie au devenit un model pentru Ioan Botezătorul, iar amândoi prefigurează lucrarea de refacere de la sfârșitul Planului de Mântuire pe care Dumnezeu o va face printr-un popor al Său. Iar acest popor are nevoie de adierea înviorătoare care să-l transforme pe el însuși într-o adiere binefăcătoare pentru lumea din jur.