077 – Adițional

„Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale!” Isaia 38:5

Când adăugăm sau când ni se mai adaugă ceva trebuie să există un motiv pentru care facem sau ni se face un asemenea lucru. Dacă luăm în considerație cei cincisprezece ani adiționali ai lui Ezechia, merită să punem această întrebare: De ce a mai adăugat Dumnezeu acești ani planului inițial de a chema la odihnă pe acest împărat al lui Israel?

Când privim lucrurile din perspectiva celui în cauză, ni se pare că este o nedreptate să încheiem viața așa de devreme. Dar când ne uităm, la același lucru, din perspectiva lui Dumnezeu, sau măcar din punctul de vedere al veșniciei, faptele și întâmplările primesc o cu totul altă semnificație.

Istoria lui Ezechia a demonstrat că prima opțiune a lui Dumnezeu era mult mai bună decât varianta obținută, ca derogare, datorită rugăciunii sale de pocăință și invocare a milei divine. Dacă împăratul lui Israel și-ar fi încheiat viața la capătul zilelor sale de boală, sufletul său ar fi fost mai bine pregătit să dea față cu veșnicia. Uneori Dumnezeu răspunde pozitiv la cererile noastre, dar această variantă nu este mai bună, neapărat, decât planul inițial al lui Dumnezeu pentru noi.

Anii adiționali ai lui Ezechia s-au dovedit a fi o cursă neobosită spre propria pierzare și nu numai asupra sa aveau să se reverse neajunsurile purtării sale neglijente, ci mai ales asupra urmașilor săi. În loc să folosească timpul de har acordat adițional, pentru o mai bună pregătire de plecare la închiderea harului personal, el a uitat cu desăvârșire valoarea ocaziilor pe care Dumnezeu a îngăduit să le aibă, de a-L mărturisi în fața trimișilor împăratului Babilonului. Împăratul a dat pe față un spirit de nuanță babiloniană, expunându-și valorile vremelnice, în loc să le arate pe cele de valoare veșnică. Din acest punct de vedere, Solomon s-a dovedit mult mai bine pregătit, în timpul vizitei împărătesei din Șeba. În timp ce Solomon își arăta priceperea și realizările, el avea grijă să-L prezinte pe Dumnezeu și înțelepciunea Legii sale, ca sursa prosperității și bunăstării sale.

Putem considera numărul anilor vieții noastre ca un har adițional oferit de Dumnezeu. Avem o serie de opțiuni din care trebuie să alegem ceea ce este cel mai bine pentru sufletul nostru, pe termen scurt, pe termen lung și în perspectiva veșniciei. Ce vom face cu șansa pe care Dumnezeu ne-o dă? O vom folosi spre slava Lui, sau vom uita bunătatea și îndurarea Sa? Din istoria lui Ezechia se desprinde o lecție pe care nu trebuie să o uităm niciodată.