079 – Ad libitum

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină.” Geneza 2:16

„Ad libitum” este o indicație care se folosește în muzică, prin care se oferă interpretului posibilitatea de a urma propria manieră (după plăcere) de a da viață unei partituri. În sens nemuzical, ad libitum se poate referi la orice lucru pe care ai voie să-l faci cum găsești de cuviință.

În grădina Edenului, înainte de intrarea păcatului în lume, omul a primit permisiunea de a mânca din fructele și celelalte produse vegetale, după cum considera el că îi priește sau îi face bine. Nu trebuie să uităm că există o anumită diferență între situația lumii actuale și condiția edenică a omului. Gusturile originale ale omului erau libere de orice tendință de abuz sau lăcomie, lucru care astăzi este, deja, foarte discutabil.

Revenind la maniera personală de executare a unei lucrări, fie ea muzicală sau nu, gusturile personale nu ar trebui să facă subiectul discuțiilor dogmatice sau critice. Trebuie să recunoaștem, însă, că spațiul de creativitate personală este, totuși, destul de limitat. Gusturile personale nu au valoare absolută și nici chiar prea mare. Există norma generale care îndrumă lucrurile între niște limite acceptabile. În orice domeniu de activitate acest lucru este evident.

În creșterea și cultivarea plantelor, în îngrijirea bolnavilor, în toate artele și meseriile, operatorul are posibilitatea să abordeze o manieră personală de lucru, dar există protocoale care nu pot fi trecute cu vederea, pentru că altfel se pot ivi imediat dosare penale, cu toată cohorta de neplăceri care urmează.

Permisiunea de a face lucrurile în stil personal, încurajează și susține creativitatea și inovațiile care duc societate înainte, făcând-o să progreseze. Dar când stilul personal se apropie de limita admisă, există suficiente semnale care ajută la restabilirea ordinii, există reacții care trebuie să pună în alertă pe cel vizat.

Dumnezeu ne respectă individualitatea. El Însuși este sursa și garantul specificității fiecărui lucru și mai ales a modului autentic în care noi oamenii ne aducem la îndeplinire lucrurile încredințate, dar Dumnezeu are și Legi foarte clar definite care așază hotare de siguranță pentru lucrurile și pentru lucrătorii Săi. La adăpostul regulilor divine, avem voie să fim creativi și originali, Slavă Domnului!

Articolul 079 – Ad libitum apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro