Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești… Cântarea Cântărilor 1:15
Sufletul omenesc este înzestrat cu puterea de a se bucura de frumusețea pe care o găsește în jur, în creația care îl înconjoară. Florile, fluturii, norii, răsăritul și apusul soarelui, apele, munții, poienile și pădurile sunt tot atâtea surse de frumusețe și bucurie, dar frumusețea chipului uman le depășește pe toate, prin mulțimea proporțiilor și capacitatea acestuia de a transmite emoții și stări sufletești, precum și nelimitata comunicare verbală și nonverbală.
Când peste toate acestea, inima mai este încărcată și de iubire, admirația depășește orice limite. În acest caz frumusețea se amplifică printr-o nouă latură a ființei umane, care este frumusețea sufletească. Acesta este cazul complimentelor reciproce pe care partenerii și le fac în Cântarea Cântărilor.
Uneori admirația este atât de puternică încât protagoniștii rămân fără cuvinte. Această uimire copleșește sufletul cu o lumină și căldură vindecătoare ruptă din rai. Expresia feței și gesturile trădează, însă, potopul de bine care se revarsă în suflet și din suflet, printr-un comportament plin de tandrețe și încântare.
Alteori admirația inspiră cele mai frumoase cuvinte și expresii artistice care, la rândul lor fac avalanșa de trăiri să intre într-o reacție în lanț. Cuvintele de admirație stârnesc în sufletul beneficiar, reacții de recunoștință și apreciere care pot fi alte rafale de cuvinte mari și jurăminte de fidelitate și prețuire sau, pur și simplu, gesturi de grijă și dăruire reciprocă.
Dacă este vorba despre dragoste și frumusețe, acest lucru se aplică nu numai relațiilor orizontale ci și celor verticale. Dragostea de Dumnezeu se înscrie pe aceeași orbită a admirației și contopirii sufletului și elementelor aflate în relație. Îi place lui Dumnezeu să audă cuvintele noastre de admirație și bucurie, iar în schimb, El ne va copleși sufletul cu slava bunătății și îndurării Sale.
Ar fi cazul să cităm aici câteva idei din Psalmii 45:2 „…Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat peste buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie…” Din context ne dăm seama că este vorba despre om și Dumnezeu, aici. Te admirăm, Doamne pentru toată bunătatea și dragostea Ta!
Articolul 082 – Admirație apare prima dată în Redesteptare si reforma.