083 – Admisibil

Să nu legi gura boului când treieră grâul. Deuteronomul 25:4

Nu este admisibil să lași un bou să se înfrupte din sacul cu grâu, câtă vreme această cereală este așa de prețioasă pentru hrana omului. Dar există un moment și o situație în care este admisibil să lași boul să apuce câteva spice de pe jos și să se bucure de dulceața hrănitoare a boabelor de aur; atunci când este înjugat la tăvălugul sau leasa cu care treieri grâul.

Sigur, ar fi o soluție să-l împiedici pe bou să se atingă de grâul pe care îl treieri cu ajutorul lui, să-i pui o botniță, dar Dumnezeu are în vedere un principiu de generozitate și grijă chiar și față de animale, și cu atât mai mult față de oameni. Acesta este sensul profund al acestei reglementări din Deuteronom.

Apostolul Pavel preia acest principiu în 1 Corinteni 9:9 unde el afirmă răspicat că Dumnezeu îi are în vedere aici pe oameni, respectiv pe slujitorii Evangheliei. El se referă la libertatea și legitimitatea apostolilor de a fi susținuți financiar și de a fi însoțiți în lucrare de soțiile lor. El afirmă că este admisibil, corect și îndreptățit un asemenea lucru, în contul statutului său de apostol al lui Isus Hristos. În acest caz el nu se rușinează și nici nu se eschivează de a recunoaște că lucrătorii Evangheliei trebuie să se bucure de susținerea celor pe care îi slujesc.

Apostolul neamurilor dă dovadă de un foarte rafinat spirit de observație și de un excepțional spirit de sacrificiu și dăruire, atunci când alege să lucreze cot la cot cu frații în credință la facerea corturilor, meserie în care și el are o licență. Nu numai că se poate întreține pe sine și ajută pe alții, dar fiecare șantier îi oferă posibilitatea de a intra în legătură cu oamenii care au nevoie de mântuirea prin Isus Hristos. Când însă biserica începe să dispună de mijloace suficiente, apostolul consideră admisibil să se dedice cu toată puterea înaintării Evangheliei pe cheltuiala bisericii.

Diferența dintre o situație și cealaltă este o chestiune de călăuzire specială a Duhului Sfânt. Pentru a avea discernământul necesar, aceeași Sursă ne stă și nouă la dispoziție.

Articolul 083 – Admisibil apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro