084 – Admitere

A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Ioan 1:43

Una dintre cele opt semnificații de bază ale termenului de admitere este acela de acceptare a unui candidat. Despre acest lucru este vorba în textul biblic ales pentru astăzi. Isus era în curs de a-Și forma echipa. Aparent întâmplător l-a văzut pe Filip și, fără nici o ezitare l-a chemat să I se alăture. Există cel puțin două mențiuni care trebuie făcute în cazul acestei alegeri.

În primul rând, Învățătorul petrecuse o perioadă de timp însemnată, în rugăciune, cerând călăuzirea Tatălui și a Duhului Sfânt pentru acest moment decisiv al lucrării Sale publice. Ca răspuns la rugăciunea Sa, conexiunile zilnice erau asistate de lumină divină, iar candidații erau identificați și unul după altul își ocupau locurile în dispozitiv.

În al doilea rând, intuiția personală a Învățătorului este demnă de cea mai bună apreciere. El Se pricepea foarte bine la oameni. Acest lucru s-a dovedit cu prisosință în modul în care Iuda Iscarioteanul a fost admis în ceata celor doisprezece. Personal, nu am nici cea mai vagă impresie cum s-ar fi derulat lucrurile dacă nu ar fi fost amestecul insistent a celorlalți ucenici și dorința ciudată a lui Iuda de a fi între ei. Probabil că lecția care se desprinde din admiterea lui Iuda este că Dumnezeu lasă suficient spațiu de manevră aranjamentelor omenești, în cele mai delicate și solemne aspecte ale lucrării Sale, cu sublinierea faptului că greșelile costă scump și trebuie plătite.

Discutând despre admiterea lui Filip, intuiția Învățătorului și călăuzirea divină au concurat armonios în alegerea unui ucenic devotat. Chiar dacă Filip nu a avut prea multe momente de strălucire în anii de pregătire, caracterul său dedicat slujirii s-a dovedit eficient în misiunea Evangheliei pe care a îndeplinit-o mai târziu. Filip s-a dovedit a fi un ucenic autentic, dornic de a se dezvolta și conștient de vulnerabilitățile și neputințele sale. Astfel, programul de pregătire a putut lucra eficient în viața sa, iar încrederea acordată ca evanghelist nu a fost niciodată marcată de episoade de oscilație și șovăială, ca cele ale lui Petru, de exemplu.

Noi suntem candidați la diferite programe ale Împărăției. Este important ca în demersul nostru spiritual și misionar, Providența să fie lăsată să lucreze fără imixtiuni omenești. Cunoștințele și experiența în problemele de personal trebuie să se alinieze cu îndrumarea divină, pentru ca admiterea noastră într-un program de slujire să întrunească așteptările lui Dumnezeu .