100 de zile de rugaciune

085 – Admonestare

Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!” Luca 9:55

Admonestarea este o mustrare aspră îndreptățită, pe care un superior o adresează subordonaților în dorința de conștientizare a unei greșeli și de îndreptare a lucrurilor. Acest exercițiu nu este plăcut nici pentru conducător și cu atât mai puțin pentru cei admonestați. Dar este o formă de disciplină necesară procesului de formare și instruire.

Până aici toate bune, chiar dacă sunt neplăcute, dar în lumea în care trăim se întâmplă tot felul de abuzuri, iar admonestarea nu face excepție. Unii conducători își deformează conduita și trăsăturile lor de caracter și personalitate îi determină să devină răi și nemulțumiți de prestarea oamenilor peste care sunt așezați să-i conducă. În consecință, relațiile grupului se deteriorează până la faza în care, practic, echipa nu mai poate funcționa.

O altă meteahnă a conducerii poate să fie opusul celei descrise mai sus. Conducătorul este atât de preocupat de imaginea sa publică, încât uită să administreze sfaturile și disciplina necesară bunului mers. Înțelepciunea populară a găsit o expresie foarte plastică a acestei situații, atunci când spune despre cineva că este atât de bun încât lasă lupul să mănânce oile. Rezultatul pe termen lung este la fel de păgubitor. În lipsa fermității necesare din partea conducerii, se instalează o atmosferă de haos și membrii grupului se dedau la abuzuri prin care stabilitatea și eficiența echipei sunt puse în pericol.

Revenind la cazul în speță, Învățătorul îi dojenește pe ucenici pentru cererea acestora de a coborî foc din cer peste locuitorii cetăților care nu i-au primit bine. El le spune că sunt sub influența unui spirit străin. Dacă stăm puțin să ne gândim, cu toții suntem în pericolul de a ne afla în această situație. De câte ori, în adunările administrative, sau alte ocazii ale vieții de biserică, nu se dau pe față manifestări pe care și cea mai îngăduitoare societate nu le-ar tolera. Conducerea are nevoie să învețe două lucruri: Să își asume rolul de călăuzire și îndrumare cerut de Dumnezeu și să administreze disciplina în spiritul în care a lucrat Învățătorul oamenilor. Atunci când El mustra pe cineva, nu înceta să-Și arate dragostea, susținerea și respectul. Aceasta este lecția de care avem permanent nevoie.

Articolul 085 – Admonestare apare prima dată în Redesteptare si reforma.