088 – Adormire

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit. Matei 25:5

Putem vorbi despre somn în fel și chip. Am ales aici să ne gândim la sensul alert al adormirii, adormirea în post, adormirea în misiune, ceea ce constituie un delict grav cu consecințe foarte serioase, atât asupra celui ațipit cât și asupra celor pe care ne-vegherea sa îi afectează.

În mod interesant, în contextul parabolei celor zece fecioare, Dumnezeu nu condamnă adormirea, ci lipsa de pregătire. Dacă adormirea este scuzabilă, cumva, datorită limitelor omenești vis-a-vis de oboseală, stres și solicitare, pregătirea sau lipsa ei devine epicentrul cutremurului venirii Mirelui. Ea devine criteriul de selecție între a fi cu Mirele în odaia de nuntă în lumină și bucurie, sau a fi lăsat afară în întuneric și scrâșnirea dinților.

Pregătirea este o experiență care se produce înaintea adormirii, în starea de veghe. Dacă starea de veghe este folosită în mod corespunzător, atunci adormirea nu este un lucru prea grav. Ar fi fost de dorit ca fecioarele din parabolă să rămână în stare de veghe până la întoarcerea Mirelui, dar dacă această condiție nu a putut fi îndeplinită, atunci măcar pregătirea să fi fost corespunzătoare.

În această parabolă este vorba despre prevedere. Așa cum spune însăși etimologia cuvântului, prevederea este o vedere mai dinainte, mai din timp, a ceea ce urmează să se întâmple, și chiar mai mult decât atât, o acțiune corespunzătoare, în consecință. Omul prevăzător își face iarna, car și vara, sanie, pentru ca dacă se întâmplă ca vremea să se schimbe pe neașteptate, să nu fie surprins neplăcut și nepregătit.

Dacă adormirea este aplicată demersului vieții umane pe acest pământ, atunci ea este metafora morții. Probabil că fecioarele nu au fost mustrate pentru adormire pentru că aceasta era, oarecum, acceptabilă și de înțeles. La fel, oamenii nu sunt condamnați pentru faptul de a fi muritori și de a fi supuși perimării, ci pentru modul în care au folosit timpul vieții dinainte de moarte.

Până când se mai spune „astăzi”, putem face ceea ce trebuie pentru a nu fi surprinși la venirea Mirelui. Adormirea poate veni oricând. O putem aștepta activ și conștienți de propria vulnerabilitate, și va fi bine.

Articolul 088 – Adormire apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro