092 – Adulter

Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Matei 5:27

Toate păcatele sunt odioase și respingătoare, dar unele dintre ele sunt percepute ca fiind din cale afară de grave. Printre aceste se numără și adulterul. Există o serie de motive pentru care încălcarea jurământului de fidelitate conjugală este considerată o abatere gravă de la regulile de conviețuire socială. Sigur că reacțiile celor mai mulți oameni față de persoanele adulterine au o motivație emoțională foarte puternică.

Mai ales persoanele care știu din propria lor experiență ce înseamnă să fii trădat, părăsit sau înșelat, la contactul cu știrea despre adulter, sunt răscolite de amintirile dureroase ale întâmplărilor nefericite de altădată. Dar adulterul nu este numai o chestiune de emoții și afectivitate. El înseamnă, mai întâi, un act împotriva lui Dumnezeu și a dragostei Sale atât pentru cei vinovați de adulter cât și pentru victimele afectate de acest păcat. Scriptura prezintă o mulțime de cazuri și situații în care neascultarea de porunca a șaptea a adus rușine, dezonoare, suferință și pierdere.

Adulterul este o pervertire a iubirii autentice. Sigur că partenerii adulterini se pot măguli cu gândul că relația lor este una de iubire, dar întrebarea se pune: Ce fel de iubire este aceasta? Dacă iubirea lor rănește pe cineva, dacă familia sau familiile lor sunt afectate grav și ne-necesar de aventura lor amoroasă, atunci aceasta poate să fie numită oricum, numai dragoste nu; pentru că dragostea adevărată nu face rău aproapelui. Ea nu rănește, ci vindecă. Ea nu aduce blestem și ocară, ci binecuvântare, onoare și respect.

Adulterul presupune foarte multă pasiune, dar ce fel de pasiune este aceasta? Există cauze nobile care cer entuziasm și energie efervescentă, dar relația nelegiuită nu se numără printre acestea.

Un număr de capitole din cartea Proverbelor lui Solomon înfierează desfrânarea ca fiind un flagel lamentabil al societății. În forme didactice specifice timpului său, Solomon optează pentru o educare corectă a tineretului în privința purității morale. Nu este lipsit de importanță faptul că în imediata apropiere a Proverbelor este Cântarea Cântărilor, în care iubirea autentică este ridicată la rangul de înaltă virtute morală. Eu optez pentru ce este curat, nobil și sfânt. Mi-ar plăcea să știu că și tu faci la fel.

Articolul 092 – Adulter apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro