095- Adversitate

În lume veți avea necazuri, dar, îndrăzniți. Eu am biruit lumea! Ioan 16:33

În camera de sus, Învățătorul a făcut o precizare importantă cu privire la condiția relației dintre lume și biserică. Această condiție se cheamă „adversitate”. Lumea și biserica se situează într-o relație de adversitate, iar biserica trebuie să recunoască această realitate și să se comporte în mod adecvat. Natura umană încearcă să se protejeze de stresul pe care îl produce adversitatea, căutând calea de minimă rezistență.

Acest lucru este normal și sănătos, dar abuzul de adaptare al bisericii pentru a evita stresul relației cu lumea poate produce mutații riscante în structurile de gândire și practică ale biserici, care se dovedesc a fi păgubitoare pe termen lung, pentru biserică. Ștergerea diferenței dintre lume și biserică face ca identitatea, mesajul și misiunea bisericii să devină nerevelante.

Soluția propusă de Învățătorul oamenilor este să trăim în lume ca niște oi în mijlocul lupilor, să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Pe marginea acestei strategii se poate comenta mult și bine, dar Același Învățător a demonstrat în mod practic cum se poate face acest lucru.

Ceea ce mă uimește permanent la Isus Hristos este modul în care S-a raportat El la lume. Aici este secretul supraviețuirii sănătoase a bisericii și credinciosului, în lume, practicând o rezistență dinamică și proactivă față de lume. Pe deoparte, Dumnezeu iubește lumea cu o dragoste nemărginită, în timp ce urăște, combate și elimină păcatul cu o fermitate exprimată foarte sugestiv la cele două ocazii de curățire ale Templului din Ierusalim. Pe fața lui Isus oamenii au putut citi adversitatea Acestuia față de dezordinea comportamentală în locașul de cult, iar pe de altă parte, cei umili, săraci și dezavantajați se simțeau atrași să-L asculte în același loc din care El izgonise pe cei greșiți .

Atracția și respingerea lui Hristos față de lume se află într-un echilibru sănătos și funcțional, productiv și vindecător. Adversitatea lumii față de biserică poate fi controlată prin adversitatea bisericii față de lume. Critica socială și acțiunea socială a bisericii trebuie să-și găsească echilibru în asemănarea avansată cu Hristos. Aceasta este formula mea de supraviețuire spirituală în mijlocul și în relație cu lumea din jur. Voi sunteți sarea pământului.