096 – Aer

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape”. Geneza 1:6

Astfel, a creat Dumnezeu atmosfera terestră, care se dovedește a fi un scut protector al vieții de pe pământ, cum nici o invenție omenească nu o poate face. Aerul atmosferic ne ocrotește de obiectele cosmice de mici dimensiuni care ne-ar putea bombarda periculos din spațiu. În contact cu întinderea de aer din ce în ce mai dens, orice corp ceresc aflat în mișcare cu viteză cosmică, se aprinde și se dezintegrează, sau chiar explodează, mai înainte de a atinge solul. Stratul de ozon din atmosfera înaltă a pământului ne protejează de radiațiile cosmice care se pot dovedi deosebit de agresive, dacă ar putea pătrunde până la noi.

În atmosfera terestră este posibil circuitul apei în natură, ciclu esențial pentru existența și întreținerea vieții pe pământ. Căldura care vine de la soare este păstrată și repartizată în mod favorabil pentru confortul și bunăstarea noastră ca locuitori ai planetei. În alte cuvinte, aerul este leagănul vieții pe pământ (împreună cu apa și lumina și încă vreo câteva mărunțișuri esențiale). Toate acestea demonstrează grija unui Dumnezeu înțelept și iubitor.

În mod foarte interesant, în limbile vechi, același cuvânt este folosit și pentru aer, sau văzduh, cât și pentru duh, sau Duhul lui Dumnezeu. Datorită duhului de viață insuflat de Dumnezeu în om, avem viața ca ființe create de El. Datorită Duhului lui Dumnezeu este posibilă trezirea, nașterea și creșterea noastră spirituală în Împărăția lui Dumnezeu.

Aerul devine un factor important de sănătate fizică. Suntem sfătuiți cum să respirăm și cum să ne aerisim, pentru a oferi organismului condițiile optime de viață și activitate. Bolile respiratorii ne pot afecta grav confortul și chiar viața, iar existența lor ne demonstrează odată în plus, importanța esențială a aerului în viața și pentru viața noastră. Aerul poate deveni mediul preferat al virușilor care sunt în stare să pună toată planeta pe jar.

Când a dat Dumnezeu pământul în primire lui Adam și Evei, pe lista de inventar omul a primit și aerul pe care să-l administreze și să-l ocrotească. Să luăm în serios, foarte în serios, acest reper al responsabilității noastre față de lumea naturală pe care am primit-o în administrare și folosință, spre slava lui Dumnezeu.

Articolul 096 – Aer apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro