102 – Afiliere

În ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Faptele 2:41

Afilierea este un fenomen natural care are loc atunci când un individ sau un grup constată similitudini cu un grup mai mare și în consecință se alipește și se integrează în grupul de bază. Cei botezați în Ziua Cincizecimii, au descoperit cu bucurie că există deja un număr de credincioși organizați într-o structură și au fost foarte doritori să aparțină acestei organizații. Este de înțeles că la momentul respectiv, biserica nu avea o structură prea diversificată și specializată, dar pentru faza aceea de început, lucrurile funcționau destul de bine, suficient pentru a atrage pe cineva și facă parte din această familie de credință.

Odată cu venirea unui grup masiv în biserică, forța numerică și economică a acesteia a cunoscut un salt cantitativ. Fiecare nouă afiliere sporea atât forța de propagare cât și vizibilitatea bisericii. În următoarele decade, creșterea bisericii a cunoscut un trend ascendent atât numeric cât și calitativ, dar după trecerea în cel de-al doilea secol de existență, afilierea a început să creeze necazuri bisericii. În dorința de popularitate, biserica a început și  facă anumite compromisuri privind calitatea spirituală a noilor veniți. Afilierea unui număr prea mare de oameni insuficient convertiți a dus în mod inevitabil la coborârea standardelor în viața practică a credincioșilor. Doctrina a început să devină neclară iar practicile de cult s-au înstrăinat, treptat, de modelul biblic de la început.

În cele din urmă însăși afilierea a avut de pierdut. Biserica a început să-și piardă forța de atracție pe care o avea cândva, iar în această situație, ea a încetat să mai crească numeric, dar ceea ce a fost și mai rău, biserica a început să-și piardă calitatea vieții spirituale. În asemenea condiții a apărut un fenomen contrar afilierii, și anume, scindarea. Grupuri de credincioși au început să se coaguleze în jurul unor conducători schismatici și au părăsit biserica odată cu aceștia.

Creștinismul actual este marcat de cele două fenomene aflate în tandem: afiliere și separare. Fiecare dintre ele trebuie analizate matur și cu discernământ pentru a acționa după cea mai bună lumină care vine din Cuvânt.

Articolul 102 – Afiliere apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro