105 – Aflare

Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că Isus era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor. Luca 7:37

Unul dintre sensurile cuvântului „aflare” este „a primi o veste”. Maria căuta un prilej de a-și arăta gratitudinea față de Învățătorul care i-a dăruit o nouă viață. Valoarea darului ei era destul de însemnată. Am putea considera un salariu mediu pe un an de zile. Acum femeia aștepta ocazia.  În momentul în care a aflat că Mântuitorul este în cutare casă, vestea aceasta a declanșat o serie întreagă de acțiuni gândite cu grijă mai dinainte.

Pentru Maria, aflarea veștii despre Hristos care Se afla în apropiere, a însemnat momentul fructificării ocaziei. Nu a fost foarte simplu pentru Maria să intre nepoftită în casa unui fariseu, fie el chiar și Simon, fost lepros. Dar vestea aceasta i-a dat putere să treacă peste prejudecăți și bariere pentru a-și vedea visul împlinit.

Nu este de mirare că Mântuitorul a primit cu multă dragoste gestul Mariei. Pentru ceilalți martori la această scenă, fapta Mariei a fost interpretată ca o risipă extravagantă, dar pentru Învățătorul, mirul de nard al Mariei s-a dovedit a fi un lucru de o importanță deosebită.

Cu siguranță că vestea despre prezența lui Hristos în casa lui Simon leprosul, a fost aflată de un număr mare de persoane. Maria se distinge dintre toți aceștia prin modul în care a fructificat informația primită. Despre ceilalți nu mai știm nimic. Despre Maria și despre vasul ei de alabastru au scris toți cei patru evangheliști și astăzi continuă să fie amintită fapta ei în nenumărate predici.

Atunci când aflăm o veste avem posibilitatea s-o fructificăm cum se cuvine, sau putem s-a trecem cu vederea. Diferența dintre una sau alta dintre cele două posibilități poate fi enormă. Poate că diferența este  chiar viața aceasta și cea viitoare.

Articolul 105 – Aflare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro