107 – Aforism

El a mai zis: „Cu ce vom mai asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa?” Marcu 4:30

Învățătorul oamenilor se întreabă, și îi întreabă pe ascultătorii Săi, cum ar mai putea formula simplu și concis adevărul despre Împărăție. Poate o sămânță, sau o neghină, un năvod, un aluat, sau un mărgăritar de mare preț… Există în Evanghelii circa treizeci și cinci de modele ale Împărăției, fiecare surprinzând un anumit aspect al vieții spirituale. Fiecare dintre acestea este o metaforă sau un aforism, o formulare concisă a adevărului despre viața spirituală și experiența mântuirii .

Aforismul este un exercițiu al inteligenței umane care reușește să sugereze sensuri, calități, principii sau mecanisme ale funcționării economiei divine a mântuirii. În câteva cuvinte se acumulează o mulțime de învățături care ar deveni greu de administrat, desfășurate prozaic, oricât ar fi de bine sistematizate. Astfel, aforismul devine un instrument de comunicare foarte eficient. El transmite adevărul comprimat în câteva tablete, care apoi poate fi studiat și aplicat pe îndelete, după nivelul de dezvoltare personală a cititorului sau a ascultătorului.

Aforismul are avantajul că nu ocupă spațiu prea mare. Într-o sămânță de muștar se reflectă întreaga Împărăție cu tot programul ei de dezvoltare și toate aspectele finale ale credinței. Într-un mărgăritar de câteva grame sau zeci de grame se concentrează toate valorile spirituale care ar avea nevoie altfel, de un număr mare de pagini pentru a fi scrise și apoi citite și studiate. Ca miniatură, aforismul prezintă limba în care a fost scris, într-o formă sublimă, în stare să rețină atenția și să declanșeze cele mai bogate trăiri, să stârnească dorințe și curiozitate pentru aprofundare și înțelegere.

Aforismul are mare rezistență la învechire și uzură. Cu cât este folosit mai mult, cu atât el devine mai proaspăt și mai bine cizelat. El este preluat de fiecare generație și adaptat la nevoile și mecanismele de comunicare în mod convenabil. Nu ar fi rău să începi să-ți dezvolți propria colecție de aforisme. Adună mai întâi pe ale altora pe care le apreciezi, apoi începe tu însuți să-ți exprimi cifrat gândurile și găselnițele. Te vei dovedi de folos ție însuți și altora.

Articolul 107 – Aforism apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro