108 – Afront

Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. 1 Petru 3:9

Una dintre situațiile penibile la care urmașii lui Hristos trebuie să le facă față sunt insultele, ofensele și batjocurile publice în care persoana și credința lor sunt agresate verbal, foarte serios. Din punct de vedere logic, s-ar găsi suficiente replici care să facă față avalanșei de cuvinte de ocară îndreptate împotriva creștinilor. În asemenea cazuri, debitul verbal și abilitatea folosirii cuvintelor rele ar determina soarta conflictului. Dar Învățătorul oamenilor ne-a spus că nu aceasta ar fi soluția potrivită pentru a întâmpina afrontul dușmănos al vrăjmașilor lui Hristos.

Din foarte multe puncte de vedere, crucea de pe Golgota reprezintă lecția de fond și de principiu. În ceea ce privește modul de întâmpinare al afrontului, modelul este foarte clar: trecătorii Îl batjocoreau, iar Isus Hristos se ruga pentru iertarea lor. Ei Îi făceau suferința mai grea, iar El le pregătea drumul spre salvarea sufletelor. Purtând păcatele lumii întregi, El Își dădea viața, din dragoste pentru cei care îi aduceau suferința și moartea. Ei îi aduceau ocară, iar El le oferea binecuvântare, exact așa cum îi învățase pe ucenici.

Reacția de răspuns față de afront, din partea creștinilor, nu este un lucru natural cu care să ne naștem, sau pe care să-l avem din capul locului. Răspunsul adecvat, sugerat de Învățătorul este un  examen de maturitate spirituală care nu se întâmplă de la început. Petru care asista la arestarea Maestrului său, a scos sabia să-L apere, măcar că nu s-a dovedit prea eficient. Sfatul lui Hristos să-și bage sabia în teacă, era o amintire clară a lecțiilor de comportament predate mai devreme.

Situațiile concrete din viață diferă de la una la alta. Uneori va fi nevoie să ne apărăm drepturile cetățenești pe care le avem și să apărăm și drepturile altora, dar în nici un caz nu avem voie să întoarcem calomniile celor care ni le adresează. Duhul lui Dumnezeu este Cel care ne va conduce și ne va învăța cuvintele necesare pentru fiecare ocazie.

Articolul 108 – Afront apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro