111 – Afurisit

Acum, blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău. Geneza 4:11

Afurisenia este caracteristica omului rău și blestemat. Trăsăturile de caracter ale celui rău însuși se manifestă în viața celui afurisit. Răul se dezvoltă în timp până la forme și manifestări care îl situează pe cel blestemat într-o ipostază cât se poate de incomodă.

Cain a cultivat de multă vreme, în inima sa, un spirit de revoltă față de Dumnezeu și față de toate lucrurile care aveau de a face cu Dumnezeu. Jertfele, închinarea, rugăciunea sau oricare alt exercițiu spiritual erau o sursă de iritare și neliniște. Religia nu era pentru el, gândea Cain. Gândurile sale puteau aluneca foarte ușor la scene de satisfacere egoistă și plăceri de moment, decât să mai aibă de-a face cu subiecte care îi puneau în evidență starea de înstrăinare față de Dumnezeu.

Ca un om blestemat ce devenise prin propria sa alegere, Cain se hrănea în mintea sa cu scene de violență, repetând adesea scenariul după care avea să-l lichideze pe Abel. Fratele său nici nu avea să bănuiască surpriza letală care îl aștepta. Toate detaliile fuseseră stabilite cu privire la modul de a-și aduce la îndeplinire planul morții acestui individ care îl punea mereu în dificultate prin aluziile sale rostite sau implicite cu privire la lucrurile acelea față de care ajunsese să nu mai aibă nicio plăcere sau considerație. Cain a făcut antrenamente serioase pentru a dobândi deprinderi criminale. Mintea, mușchii, nervii, dar mai ales emoțiile sale erau pregătite pentru asaltul definitiv, după care Cain credea că va urma marea sa liniște sufletească, în absența elementului perturbator produs de viața nepătată a fratelui său.

Dar nu a fost așa. Acum avea să fie urmărit de coșmaruri și avea să fie fugar, urmărit de propriile gânduri negre care aveau să-l chinuie fără încetare. Blestemul era asupra capului său, însoțindu-l peste tot, pe unde avea să umble. Nicăieri nu avea să găsească pacea pe care și-o imaginase așa de aproape. Satana a reușit să-și atingă ținta obținând o colaborare foarte strânsă cu agentul său de serviciu.

Pentru oamenii blestemați și afurisiți nu ne vine să ne rugăm, dar ei au cea mai mare nevoie de cineva care să se ocupe și de sufletul lor. Eventual o rugăciune de mijlocire ar fi foarte binevenită.

Articolul 111 – Afurisit apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro