114 – Ageamiu

Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Faptele 13:13

Ioan Marcu era un ageamiu și nu a reușit să se adapteze programului misionar al lui Pavel, program care s-a dovedit a fi prea dur pentru un băiat neexperimentat și neobișnuit cu greutățile și riscurile acestei călătorii misionare. Soluția aleasă de el și, de fapt, de echipa din care făcea parte, a fost să se întoarcă acasă pentru o vreme. Între timp el avea să se mai maturizeze, iar condițiile de lucru ale grupului de misionari poate că vor deveni mai prietenoase.

Nu este păcat să fii neexperimentat. Pentru orice începător, lipsa de experiență este inevitabilă. Este important să nu te dai bătut și să-ți recalibrezi programul și propriile așteptări, în funcție de resursele personale și solicitările rolului de îndeplinit. Ioan Marcu a făcut o mișcare foarte corectă revenind la bază pentru o vreme. Întoarcerea sa acasă nu trebuie considerată o abandonare a dorinței sale de a fi un destoinic ucenic al Învățătorului. Revenind la casa Mariei, mama sa, Ioan Marcu avea deja material suficient de prelucrat pentru mintea sa. Gândindu-se la riscurile și solicitările Evangheliei, ucenicul trebuia să-și facă în mod regulat temele și să descopere modalități noi, încă neexplorate, de slujire.

Perioada de noviciat a lui Ioan Marcu a fost marcată profund de interacțiunea sa cu Simon Petru, fostul șef de promoție din prima generație de ucenici. Din colaborarea sa cu Petru a rezultat un foarte valoros material documentar adunat de la prima mână. Curând, Ioan Marcu și-a dat seama că informațiile pe care le deținea trebuiau neapărat să ajungă la oamenii din jur, mai ales la persoanele interesate care se aflau în zona de influență a capitalei imperiului roman. Creștinii de la Roma aveau să treacă printr-o suferință neașteptată, datorită persecuțiilor declanșate de Nero în urma incendiului, despre care, cu siguranță că persecutorul știa mai multe lucruri de cât alții.

Evanghelia scrisă de Ioan Marcu, pe care noi o cunoaștem ca Evanghelia după Marcu, avea să vorbească într-un mod foarte necesar primilor ei destinatari. Ageamiul de altă dată s-a reinventat suficient pentru a se dovedi foarte util pentru înaintarea Evanghelie, și nu este de mirare că în cele din urmă, s-a reintegrat în echipa lui Pavel. Bingo! Nu este nici rușinos și nici imoral să fii începător. Cu toții am trecut pe acolo și uite unde am ajuns și încă până unde am putea ajunge!

Articolul 114 – Ageamiu apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro