116 – Agerime

În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. Daniel 1:20

Agerimea de minte și competența academică a lui Daniel și a fraților lui de credință are câteva surse care merită enumerate.

Trebuie să recunoaștem că istețimea este o înzestrare cu care ne naștem. Moștenim o anumită aplecare spre acumulare de informații și procesare rapidă a datelor. Pentru acest fapt trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu, pentru că de la El vine orice lucru bun în viața noastră, chiar și atunci când anumite daruri și talente ne sunt transmise, genetic, de la părinți.

Nu putem să nu subliniem faptul că o dotare foarte bună nu este suficientă pentru a fi competent și competitiv. Poate ați auzit remarca: „Brânză bună, în burduf de câine!” Înțelepciunea populară vrea să spună că poți fi dotat, dar dacă ești leneș sau indolent, nu ajută la nimic moștenirea genetică, sau cel puțin, randamentul este mediocru. În acest caz, este nevoie de o reformă, sau cel puțin de o schimbare rapidă de direcție.

Dotarea intelectuală are nevoie de multă muncă pentru a o face să dea randament. Vorba lui Benjamin Franklin: „Succesul este asigurat de 1% inspirație și 99% transpirație”. Prin urmare, sclipirea de inteligență trebuie combinată cu efort serios și susținut, pentru a da rezultate.

Mai trebuie să adăugăm că inspirația și munca au nevoie de orientare corespunzătoare, și aici trebuie să vorbim despre motivație, sau mai mult decât atât, de celelalte valori personale. Trebuie să avem un răspuns cel puțin confortabil la întrebarea: „Pentru cine și pentru ce vrei să fii cel mai bun la școală sau la locul de muncă?” Mi-a rămas în minte o vorbă de la un prieten: „Pentru mine sunt importante două lucruri: slava lui Dumnezeu și mulțumirea clientului.”  Am notat acest moto, și merită să o faci și tu. Ca și tinerii prizonieri, studenți la academia imperială din Babilon, dacă prin agerimea noastră vrem să-L onorăm pe Dumnezeu, și El ne va onora cu multă satisfacție și împlinire autentică.

Articolul 116 – Agerime apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro