119 – Aglomerație

Isus a poruncit ucenicilor să-I țină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. Marcu 3:9

Popularitatea nu este neapărat un lucru bun, întotdeauna. Peste un anumit număr de participanți, comunicarea începe să devină greoaie. Aglomerația trebuie ținută sub control, dacă se dorește o întâlnire de calitate. Mijloacele vor fi la îndemâna celui care privește în jur cu atenție.

La malul mării se înghesuiau oameni de pretutindeni de la zeci de kilometri distanță, ca să fie vindecați de Isus. Din cauza aglomerației, El nu-și putea desfășura programul în modul cel mai eficient, așa că a cerut ucenicilor să-I pună la dispoziție o ambarcațiune ușoară pentru a stăvili aglomerația și a Se putea ocupa cât mai bine de necazurile pentru care oamenii Îl căutau.

Am putea formula metoda în următoarele cuvinte: „Trebuie să te distanțezi de oameni, pentru a putea fi mai aproape de ei.” Distanțarea este necesară pentru a putea face un triaj atent al urgențelor. Apoi se poate interveni în funcție de o listă de priorități. Distanțarea este necesară pentru a elimina cazurile nespecifice și care ar duce la pierderea de timp prețios cu discuții nenecesare, sau cel puțin nepotrivite pentru momentul în speță. Distanțarea ajută la menținerea unei imagini de ansamblu, pentru a nu pierde din vedere esențialul.

Aglomerația duce la oboseala înainte de termen și la stres suplimentar, și totuși, traficul este important atunci când vrei să faci o selecție și numărul subiecților care te interesează este destul de mic în procente, față de cei care se foiesc prin prejmă. Totuși, aglomerația împiedică comunicarea lucrurilor importante. Oricât ar părea de ciudat, publicitatea cea mai bună nu se poate face în mari aglomerări de oameni, ci mult mai bine în relațiile mai strânse, cu un număr mai mic de participanți. De aceea preferăm noaptea lui Nicodim cu Isus, în locul zilelor de aglomerație ale lucrării Sale. Dar să nu uităm că dacă în aglomerație, cineva se atinge de El cu credință, acest detaliu nu-I scapă, și va fi folosit și exploatat cum se cuvine.

Articolul 119 – Aglomerație apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro