121 – Agoniseală

Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea, și să-și înveselească  sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Eclesiastul 2:24

La prima vedere cuvintele lui Solomon par să promoveze un soi de hedonism primar spre deosebire de cel rafinat și simandicos. Dar privite mai atent, cuvintele sale se referă la altceva. Aici este vorba despre bucuria simplă și naturală care vine din munca cinstită și bine organizată care permite o mică acumulare de bunuri, suficientă pentru a putea susține un trai decent și sănătos.

Aici este vorba despre chiverniseală și moderație în stilul de viață. Agoniseala se acumulează încet și cu muncă susținută, spre deosebirile de tunurile la care mulți visează și pe care nu le vor da niciodată, iar dacă viața este forțată puțin se poate obține o avere la repezeală, dar ce se întâmplă după aceea? Neliniștea, nesiguranța și teama de o eventuală descoperire a șiretlicurilor de îmbogățire rapidă, vor consuma mult mai multă energie, decât munca regulată și serioasă fără prea mari salturi de venituri.

Agoniseala este sigură și consistentă, conferind siguranță și confort decent, în timp ce averea rapidă este volatilă și plină de surprize neplăcute, care pot crea un stres insuportabil. Solomon este de părere că somnul lucrătorului este mult mai dulce decât îmbuibarea bogatului pe care în omoară gândurile și nu poate dormi (vezi Eclesiastul 5:12-14).

Am întâlnit un tată al cărui fiu se afundase în afaceri și politică. L-am întrebat ce face Viorel, acesta este numele omului nostru amețit de prosperitate. „Este foarte stresat”, a răspuns tatăl cu o oarecare durere în glas. Nu au trecut decât câteva zile de la întâlnirea noastră când, la știri, s-a anunța că una dintre fabricile de cherestea ale politicianului businessman a ars complet. Nici nu vreau să mă gândesc la tânărul bogat a cărui fabrică nu fusese asigurată.

Bucuria traiului decent din agoniseala cinstită vine de la Domnul, precizează Solomon. În consecință, inima celui credincios se îndreaptă către Dumnezeu cu mulțumire și recunoștință. Din acest exercițiu se mai naște un număr de procente de bucurie curată și binecuvântată.

Articolul 121 – Agoniseală apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro