124 – Agreabil

Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor . Luca 2:52

Copiii au o trăsătură naturală de nevinovăție și candoare care îi face plăcuți și agreabili. Dacă mai intervine și un dram de educație din partea părinților, și un pospai de bunăvoință din partea copiilor, atunci prezența unui copil devine repede un subiect de interes pentru cei din jur. Responsabilitatea copilului crește treptat, din primii ani până la maturitate, când gradul de responsabilitate este preluat în majoritate. În toată această perioadă, responsabilitatea părinților și a copiilor este repartizată în mod dinamic, în raport cu vârsta și gradul de maturizare.

Comportamentul agreabil al lui Isus se datorează, în mare măsură, felului în care mama Sa a știut să-L formeze, și în mare măsură lui Isus Însuși, care era doritor să facă bine și frumos ceea ce depindea de El. Când Luca descrie aspectul fizicului și al comportamentului Copilului Isus, se aduce laudă, în egală măsură, mamei și tatălui precum și Copilului sfânt. Sfânta familie, întreagă, este onorată de modul agreabil în care Isus Se raporta la cei din jur. În acest sens, harul care era peste El se poate traduce prin politețea și bunătatea emanate de Isus, încă din cele mai timpurii stadii ale vieții Sale pe pământ.

Dacă a existat vreodată un copil perfect, acesta a fost Copilul Mariei. Misterul Ființei Sale nu ne aparține în întregime, și poate nu ne va aparține niciodată, deoarece ține de esența lui Dumnezeu la care noi avem acces limitat. Cu cât avansăm în cunoașterea Lui, cu atât sufletul nostru se umple de uimire și admirație. Acestea se transformă curând în adorație și închinare. Când Dumnezeu privește la viața noastră, Îi place Lui să Se poată oglindi în viața și comportamentul nostru, care ar trebui să fie agreabil ca al Lui. Privind cu fața descoperită slava Sa suntem schimbați și noi din slavă în slavă, prin Duhul Lui. Chiar și atunci când devenim părinți, nu ne pierdem calitatea de copii ai Tatălui ceresc pe care suntem chemați să-L onorăm printr-o purtare atentă și agreabilă în mijlocul oamenilor pe care suntem chemați să-i slujim.

Articolul 124 – Agreabil apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro