126 – Agresiune

A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat, fiecare, sabia, s-au năpustit asupra cetății care se credea în liniște și au ucis pe toți bărbații. Geneza 34:25

Agresiunea fiilor lui Iacov asupra locuitorilor din Sihem poate fi analizată din foarte multe perspective. Pentru un puritan, această vendetă poate părea nu numai necesară, dar și perfect morală și îndreptățită. Dezmățului canaanit, condamnat de Legea divină a lui Yahve, trebuia să i se pună capăt într-un mod exemplar, în așa fel încât moralitatea să fie foarte clar demonstrată și statornicită între cetățile păgâne și decăzute ale Țării Promise. Așa trebuie să se înceapă o reformă spirituală într-un teritoriu condamnat la pieire și încredințat, prin decret divin, poporului ales al lui Dumnezeu.

Ar fi însă o întrebare de studiu care merită exploatată: Care este motivul profund al acestei agresiuni? Care sunt toți factorii morali implicați în drama sentimentală a Dinei și a violului la care a fost supusă? Care este nivelul de discernământ și mai ales de responsabilitate personală a personajelor aflate în acest scenariu de groază? Cum privește Dumnezeu această scenă de o cruzime ieșită din comun, chiar și pentru locuitorii Canaanului pre-exilic?

Putem privi simplu la reacția lui Iacov, care este cel mai îndreptățit să demareze o acțiune de restabilire a dreptății, pentru o persoană lezată, aflată în custodia sa. Reacția lui Iacov este surprinzătoare pentru puritanul înfocat, din prima perspectivă asupra evenimentului. Patriarhul dezavuează acțiunea pripită și lipsită de înțelepciune a fraților de corp ai Dinei. Ar putea fi considerat acest aspect, ca o expresie a perspectivei divine asupra incidentului?

Cum ar putea fi prevenit pe viitor un asemenea carambol cultural, religios și antropologic? Dacă Dina ar fi avut o minimă educație în familie cu privire la obiceiurile și filosofia de viață a locuitorilor din Sihem și ar fi fost prevenită de frații ei cei gata vărsători de sânge, la ce riscuri se expune aventurându-se singură în voiajul curiozității și al cunoașterii noilor vecini. Poate că ocazia ar fi fost o bună șansă pentru cei netăiați împrejur să fie salvați și nu să fie masacrați fără drept de apel, Poate…!?

Articolul 126 – Agresiune apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro