127 – Ahtiere

Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar. 2 Samuel 13:2

Acest exemplu ilustrează foarte clar fenomenul de dependență sexuală pe care îl poate produce cultivarea unui obicei de gândire, în primul rând, și a lipsei de control și disciplină personală, nu în ultimul rând. Amnon a început să se abandoneze în voia valurilor de hormoni care îi bântuiau trupul, la apropierea și în apropierea sorei sale Tamar. Discernământul său, existent cândva în stare nativă, a început să cedeze puțin câte puțin, până când pasiunea sa a devenit un sevraj năucitor și nimicitor. Practic, îi era imposibil să-i mai stea în cale. Simțea că moare, dacă nu merge până la orgasm. Poate fi scuzată, explicată, tolerată, acceptată fapta care a urmat?

Analizând consecințele imediate și cele pe termen lung, atât asupra sorei lui, asupra familiei cât și asupra lui însuși, am putea fi de acord cu regula ciudată, promovată de Învățătorul din Galileea, care spunea că dacă un organ al trupului te face să cazi în păcat, este mai bine să-ți extirpi organul respectivi și să intri în viața veșnică fără el, decât să ai toate componentele fizice și să intri cu ele cu tot în focul zilei de apoi.

Ahtierea este o suferință care nu se moștenește nici nu se molipsește, ci este produsă pe plan local, de un stil de viață dezordonat și lipsit de principii și valori morale. Jocul de noroc ar putea fi adăugat alături de alte asemenea suferințe devastatoare de familii și ființe. Aproape că aș putea fi de acord că ahtierea este chiar o formă de posesiune demonică. Sigur, nu putem generaliza, dar putem lua în calcul o asemenea perspectivă. În cele două situații, care pot fi uneori identice, persoana ahtiată este subordonată unei forțe căreia simte că nu i se mai poate opune.

Alcoolicii anonimi au o formulă pentru dependența lor, care poate funcționa foarte bine  și în cazul celor ahtiați după tot felul de plăceri sau distracții. Prima lege a AAA este: Eu nu pot, dar a doua rezolvă problema: Este Cineva care poate, și voi apela la El să mă scape. Simplu, Nu?

Articolul 127 – Ahtiere apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro