128 – Aiureală

Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. 1 Împărați 18:29

Bolboroseala preoților lui Baal era un tipar de comportament format prin repetiția, pe termen lung, a formulelor de acces la zeu și invocațiile lor fără succes. Creierul lor a învățat un limbaj specific care se declanșa ori de câte ori preoții începeau să obosească și să intre în transă. Este foarte curioasă marja de extensie a psihicului uman, mai ales în zona manifestărilor ciudate, sau parapsihice. Probabil că slujitorii zeului considerau aiureala lor ca un semn că vor avea curând și favoarea zeului, fapt ce le aducea mai multă insistență în înșiruirea cuvintelor fără noimă și fără nici o legătură logică între ele. Dar, băieții insistau, în timp ce Ilie își putea permite să-și manifeste simțul umorului, încurajându-i să-i dea înainte până la izbândă.

Aiureala nu poate înlocui rugăciunea cu efect. Așa ne-a spus Maestrul. Iar pe muntele Carmel este vorba despre rugăciune. Pe deoparte este aiureala preoților lui Baal, iar pe de altă parte este rugăciunea eficientă a lui Ilie. Una nu produce nimic, iar alta deschide cerul, odată pentru foc să mistuie jertfa și a doua oară pentru ploaia care nu mai căzuse de trei ani și jumătate. Aiureala poate crea un sentiment intens de extaz trăit subiectiv, fără nici o legătură ce realitatea vreunei relații cu divinitatea. Dar aiureala nu poate deschide cerul și nu poate conecta sufletul la Dumnezeu.

Rugăciunea, pe de altă parte, cu cât este mai clară, conștientă și concentrată pe obiective precise, cu atât are mai multe șanse să se transforme într-o experiență a prezenței și manifestării divinului în viața reală. Rugăciunea deschide calea unei intervenții directe a lui Dumnezeu în viața rugătorului, sau în zona sa de interes și de influență. Uneori lucrurile se vor produce natural, fără nici o urmă de manifestare a supranaturalului, alteori se vor întâmpla lucruri ieșite din comun, pentru a produce mutațiile necesare adoptării programului divin. Rugăciunea este logică și rațională și cu cât este mai lipsită de înflorituri și artificii, cu atât este mai autentică și sănătoasă.

Să ne eliberăm rugăciunile de orice lucru prin care am putea dăuna calitatea ei cu vorbe aiurite și repetiții stereotipe. Ilie se întoarce a treia oară și rugăciunea sa trebuie să deschidă cerul.

Articolul 128 – Aiureală apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro