130 – Ajustare

Ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire. 2 Corinteni 8:14

Ajustarea este un aranjament între două sau mai multe părți, în așa fel încât să fie cel mai bine pentru toate părțile. Ajustarea se bazează pe dispoziția părților de a renunța la anumite privilegii pentru a oferi o soluție superioară care aduce un beneficiu superior, prin însumarea beneficiilor tuturor. Există în natură o serie de exemple de simbioză, care este un soi de ajustare naturală a ofertelor și a privilegiilor pentru supraviețuirea împreună a două specii diferite. Ar merita un studiu de caz al lichenului în care o ciupercă și o algă fac casă bună împreună.

În cazul ales pentru studiu aici, apostolul Pavel îi încurajează pe destinatarii epistolei sale să contribuie cu prisosul material la ajutorarea celor dezavantajați astfel încât bucuria și râvna celor ajutați să sporească mulțumirea si satisfacția dăruitorilor. Socotite per ansamblu, atât bunurile materiale cât și nivelul spiritual aveau de câștigat. Bunurile materiale puteau să satisfacă un număr mai mare de beneficiari, iar nivelul spiritual, atât al unora cât și al altora era de mai bună calitate.

Potrivirea de care vorbește Pavel aici, este un exercițiu de dragoste creștină. Această dragoste demonstrează că fiecăruia îi pasă de ceilalți, în primul rând de cei mai apropiați, și, în ultimă instanță, de întreaga lume. Biserica este chemată să contribuie la redistribuirea mijloacelor și serviciile pe care le desfășoară ADRA pretutindeni, demonstrează cu prisosință acest lucru. Principiul care stă la baza acțiunilor umanitare ale bisericii au fost arătate și practicate în timpul peregrinării prin pustie, când mana oferită de Dumnezeu ajungea, în cele din urmă să satisfacă nevoile tuturor, indiferent dacă unii ajungeau să culeagă mai mult decât aveau nevoie sau alții nu apucau să recolteze suficient. Prisosul unora acoperea nevoile altora. Doamne, ce bine ar fi să observăm și astăzi acest principiu ceresc de ajustare.

Articolul 130 – Ajustare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro