100 de zile de rugaciune

133 – Alai

În ziua următoare, Isus se ducea la o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii și norod mult. Luca 7:1

Alaiul este format din mulțimea celor care însoțesc o procesiune. Deși ei au un rol secundar, oamenii care formează alaiul au o serie de avantaje, de fapt, acestea îi motivează să fie acolo, martori la eveniment. Principalul avantaj al participantului este emoția colectivă care își are rolul ei în economia sufletească. Dacă ocazia este o sărbătoare de bucurie, nimic nu poate înlocui exuberanța și descătușarea pe care la oferă calitatea de participant la eveniment. Dacă este o adunare de doliu, așa ca în textul biblic pentru astăzi, participanții la manifestare trăiesc un sentiment de solidaritate care oferă sprijin emoțional familiei îndoliate, care sentiment de solidaritate oferă la rândul lui, satisfacția de a face bine prietenilor, rudelor, vecinilor, semenilor, sau chiar necunoscuților.

Alaiul se formează atunci când mulțimea celor prezenți se pune în mișcare. Ca și fotonul, particula de lumină, alaiul există numai atâta vreme cât se mișcă. În momentul în care se oprește, fotonul dispare, sau cel puțin își pierde masa, iar alaiul devine adunare, sau gloată, pur și simplu.

Un alt avantaj al alaiului este acela că la capătul călătoriei așteaptă, de obicei, o masă de bunătăți. Călătoria alaiului nu este lungă. Destinația este aproape. Finalitatea este imediată. Nu mai intervine nici un timp de așteptare, care poate fi uneori obositor de lungă. Iminența bucuriei de a participa la ospăț, face alaiul să fie antrenant și atrăgător.

La Nain s-au intersectat două alaiuri. Unul o însoțea pe văduva în doliu, celălalt Îl însoțea pe Cel ce avea să transforme tristețea bocitorilor în bucuria învierii și a vieții. Final surprinzător pentru cei îndurerați care s-au întors acasă plini de uimire și bucurie. Pentru alaiul Învățătorului este pregătită o mare masă de nuntă la Marea de Cristal. Rămâi pe aproape!

Articolul 133 – Alai apare prima dată în Redesteptare si reforma.