Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii și cu desfrânări pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 2 Petru 1:18
Alambicarea are de a face fie cu distileria, unde alambicul este piesa de bază, fie cu stilul de gândire și de exprimare, unde subtilitatea păcătoasă este placa turnantă. Ne vom ocupa în rândurile ce urmează de cel de-al doilea sens. Dicționarele de orientare materialist-dialectică pe care le mai avem încă în circulație, în mod regretabil, definesc alambicarea ca fiind o caracteristică a societății burgheze. În realitate, nici gândirea de stânga și nici teologia liberală, sau aparent-conservatoare nu sunt scutite de alambicare. Un exemplu se găsește în textul de mai sus.
Apostolul Petru vorbește despre profeții și învățătorii falși ca fiind foarte subtili, sofisticați și alambicați din punct de vedere logic, dar foarte eficienți când este vorba de rezultatele muncii lor nelegiuite. Ei vorbesc cu mare emfază lucruri fără valoare spirituală, dar care par a fi adevăruri pe care cei mai mulți alți vorbitori le evită. Susținătorii acestor baci îi numesc pe vorbitorii lor preferați: „oameni care spun adevărul”. Apostolul deconspiră mecanismele ascunse ala acestor vorbitori de succes care adună mii de like-uri și tot atâtea mii de urmăritori. Succesul învățătorilor falși, spune Petru, este asigurat de componenta sexuală. Marile companii de publicitate de mare succes știu foarte bine acest lucru și produsele lor aduc milioanele în cont, folosind sarea și piperul instinctelor primare.
Nu trebuie să fii foarte talentat, dar dacă strecori cu subtilitate o chestie mai decoltată în predică, imediat nu mai doarme nimeni în sală și toată lumea este ochi și urechi la „vestirea adevărului” cărnii păcătoase. Cu puțin simț artistic și ceva imaginație, folosind cu abilitate aluziile la tot ce stârnește demonul lumesc, devii un vorbitor de succes, foarte căutat și apreciat, invitat peste tot să vestești „adevărul” verde-în-obraz.
Eu prefer adevărurile de bază ale Bibliei, simple și nepopulare, și las instinctele de bază binecuvântate de Dumnezeu pentru viața privată, unde pot fi savurate fără publicitate și susținători.
Articolul 134 – Alambicare apare prima dată în Redesteptare si reforma.