135 – Alandala

Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați, căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. 2 Tesaloniceni 3:7

„Neorânduiala” despre care vorbește Pavel aici este o referire la caracterul haotic al unei vieți dezordonate care se derulează fără țintă și fără direcție. Putem parafraza expresia lui Pavel prin cuvintele: „noi nu am trăit alandala între voi”. Disciplina personală este trăsătura definitorie a creștinului născut din nou. Viața trăită la voia întâmplării este semnul spiritului lumesc, dar acesta poate fi foarte bine în asociere cu o disciplină de fier, mai ales când este vorba de a face ordine în viețile altora.

„Alandala” vine de la neo grecescul alla ant alla care înseamnă „unul în locul altuia”, adică, lucrurile nu se află la locurile lor. Ele sunt plasate greșit și, în consecință, sunt folosite greșit. Rezultatul este confuzie, nemulțumire, suferință gratuită și eșec.

Când lucrurile sunt lăsate să se desfășoare la întâmplare, dezordinea care se instalează pare să nu aibă nici o logică, și totuși există un logician în spatele neorânduielii. El folosește orice detaliu pe care îl are la îndemână, pentru a produce înstrăinare și derivă emoțională, administrativă și spirituală. El este sursa dezordinii din univers, din societate și din suflet. Când viața personală intră sub imperiul întunericului spiritual, lucrurile vor fi și vor merge pe dos. Nimic nu se mai potrivește, nimic nu mai iese cum trebuie. Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii, al disciplinei și al sistematizării. Lucrarea și lucrurile lui Dumnezeu se află într-o ordine desăvârșită, flexibilă, prietenoasă și inteligentă, în stare să răspundă și să rezolve orice situație neprevăzută s-ar ivi.

Avem nevoie de voință personală luminată de Duhul lui Dumnezeu pentru a face ca viața noastră să funcționeze armonios, spre bucuria personală și a celor din jur, aducând onoare lui Dumnezeu, evitând alandala lui Satana.

Articolul 135 – Alandala apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro