136 – Alarmă

Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare. Ioel 2:15

Sunetul de trâmbiță este, de când lumea, mijlocul de coordonare al vieții unui campus, cu precădere cu specific militar și nu numai. Când sună goarna, toată lumea știe ce are de făcut. În funcție de semnalul care se aude, oamenii știu că trebuie să se scoale, să se adune pe platou, să meargă la masă sau să se culce. Când sună semnalul de alarmă, tabăra se pregătește de apărare sau de atac.

Dumnezeu îi spune lui Ioel să sune alarma în tabăra sfinților lui Israel. Somnul necesar pentru odihnă s-a prelungit nesănătos de mult și trebuie făcut ceva pentru a ieși din marasmul aducător de moarte al păcatului. „Vestiți un post” spune Dumnezeu. Stabiliți un program de adunări publice pline de viață și bucurie. Este foarte interesantă combinația de metode prescrisă aici. Postul este ocazie de smerire a sufletului, de întristare după voia lui Dumnezeu, de abstinență și reorientare a puterilor sufletului. Sărbătoarea este ocazia de exuberanță, debordare emoțională, entuziasm general și mobilizare și motivare colectivă. Postul produce pocăință, sărbătoarea aduce curaj și energie. Combinate, cele două, postul și sărbătoarea aduc poporul lui Dumnezeu într-o stare după voia Lui, în stare să-și împlinească misiunea în lume.

Alarma produce mobilizare, echipare, energizare și organizare pentru marea luptă. Combatanții credinței au nevoie să se pună în mișcare și să înainteze pentru a cuceri obiectivele spirituale destinate de Dumnezeu. Vestirea Evangheliei în toată lumea este răspunsul bisericii la viziunea din Apocalipsa 14.

Postul și sărbătoarea sunt necesare împreună, în mod echilibrat pentru, a face biserica în stare și ajungă la marginile pământului, ducând lumii ultima solie de har. Mii de suflete cu fețele strălucind de bucuria consacrării și călăuzirii divine, se vor grăbi din loc în loc să ducă oamenilor adevărul iubirii mântuitoare. Auzi paznicii cum sună?/ În muntele cel sfânt dați larmă…alarmă.