100 de zile de rugaciune

137 – Alături

Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte, pe alături. Luca 10:31

Alături poate însemna a sta lângă cineva, și aceasta este o mare binecuvântare, sau poate însemna a fi paralel cu realitatea și aceasta este o mare pierdere. Și într-un caz și în celălalt, este vorba despre o alegere personală cu tot ce presupune aceasta.

Preotul și levitul din întâmplarea și parabola samariteanului milos, aveau o filosofie de viață foarte solidă și foarte bine susținută biblic, dar care suferea de o lipsă dureroasă a compasiunii și iubirii de oameni, care făcea teoria lor ineficientă. Ei doreau să se păstreze neîntinați de lume, dar au sfârșit prin a fi reci și indiferenți față de nevoile urgente ale celor din jur. Ei, se pare că, nu mai înțelegeau ce spune Dumnezeu când zice: „căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot” (Osea 6:6).

Noi, asemenea celor două personaje negative din parabolă, trecem pe alături, și suntem pe alături când dovedim lipsă de compasiune și de acțiune, când este vorba de cineva căzut pe drumul pe care trecem. Nu putem face minuni, este adevărat, dar putem face un gest de bunăvoință și de compasiune, întinzând o mână de ajutor cuiva în nevoie. Numai în acest fel rămânem mai departe pe calea cea bună, altfel ne vom trezi umblând pe alături. Rugăciunea pentru bolnavi este un lucru foarte bun și are o deplină temelie biblică, dar a face o vizită la cei bolnavi, cu respectarea normelor de protecție sanitară, este un criteriu care va departaja la final, concurenții pentru completarea locurilor din Împărăție.

Să rămânem pe cale, acceptând provocările care fac apel la sacrificiu de sine și dăruire neegoistă, pentru a rămâne pe calea dreaptă și a nu apuca pe alături.

Articolul 137 – Alături apare prima dată în Redesteptare si reforma.