138 – Alăute

Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc, și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, și ai numărului numelui ei. Apocalipsa 15:2

Cuvântul „alăută”, sau una dintre formele derivate din aceeași rădăcină, se află în aproape toate limbile europene vechi sau noi, ceea ce înseamnă că alăuta este una dintre cele mai vechi instrumente de cântat. În principal, este vorba despre un număr de corzi, două până la cinci, întinse și acordate peste o cutie de rezonanță din lemn. Fabricarea și folosirea alăutei sau a descendentelor ei, constituie o artă care merge până la miracol. Cele mai valoroase exemplare rămân cele meșterite de creatorii din Cremona, Lombardia, Italia: Guarneri și Stradivari în urmă cu mai bine de patru sute de ani. Viorile lui Stradivari, de exemplu, (se mai păstrează șase sute de exemplare din cele o mie o sută) costă de cinci sute de ori greutatea lor în aur. Impresionant! Nu?

Alăutele lui Dumnezeu, cu siguranță, depășesc valoarea și calitățile celor mai scumpe viori cremoneze. Biruitorii fiarei cântă cu alăutele lui Dumnezeu pe marea de cristal. Ce concert imaginat vreodată de oameni ar putea egala gala cosmică a acestor instrumente? Sensul acestui spectacol intergalactic este, de asemenea, imposibil de egalat. Cântarea lui Moise și a Mielului este imnul imnurilor de laudă, mulțumire și recunoștință, dar și de consacrare, dedicare și abandonare a umanului în lumina prezenței lui Dumnezeu. Alăutele lui Dumnezeu constituie vectorul prin care adorația închinătorilor salvați din marea tragedie omenească, se îndreaptă către Dumnezeul Creator, Răscumpărător și Guvernator al întregii existențe.

Pentru alăutele lui Dumnezeu nu sunt necesari ani îndelungați de buchiseală a diverselor partituri. Calificarea vine pe cale supranaturală pentru cei care se a califică pentru concertul celest. Calificarea este prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei personale. Mai sunt încă locuri în formație. Să ne grăbim să ne ocupăm locurile. Începe curând sărbătoarea.

Articolul 138 – Alăute apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro