100 de zile de rugaciune

138 – Alăute

Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc, și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, și ai numărului numelui ei. Apocalipsa 15:2

Cuvântul „alăută”, sau una dintre formele derivate din aceeași rădăcină, se află în aproape toate limbile europene vechi sau noi, ceea ce înseamnă că alăuta este una dintre cele mai vechi instrumente de cântat. În principal, este vorba despre un număr de corzi, două până la cinci, întinse și acordate peste o cutie de rezonanță din lemn. Fabricarea și folosirea alăutei sau a descendentelor ei, constituie o artă care merge până la miracol. Cele mai valoroase exemplare rămân cele meșterite de creatorii din Cremona, Lombardia, Italia: Guarneri și Stradivari în urmă cu mai bine de patru sute de ani. Viorile lui Stradivari, de exemplu, (se mai păstrează șase sute de exemplare din cele o mie o sută) costă de cinci sute de ori greutatea lor în aur. Impresionant! Nu?

Alăutele lui Dumnezeu, cu siguranță, depășesc valoarea și calitățile celor mai scumpe viori cremoneze. Biruitorii fiarei cântă cu alăutele lui Dumnezeu pe marea de cristal. Ce concert imaginat vreodată de oameni ar putea egala gala cosmică a acestor instrumente? Sensul acestui spectacol intergalactic este, de asemenea, imposibil de egalat. Cântarea lui Moise și a Mielului este imnul imnurilor de laudă, mulțumire și recunoștință, dar și de consacrare, dedicare și abandonare a umanului în lumina prezenței lui Dumnezeu. Alăutele lui Dumnezeu constituie vectorul prin care adorația închinătorilor salvați din marea tragedie omenească, se îndreaptă către Dumnezeul Creator, Răscumpărător și Guvernator al întregii existențe.

Pentru alăutele lui Dumnezeu nu sunt necesari ani îndelungați de buchiseală a diverselor partituri. Calificarea vine pe cale supranaturală pentru cei care se a califică pentru concertul celest. Calificarea este prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei personale. Mai sunt încă locuri în formație. Să ne grăbim să ne ocupăm locurile. Începe curând sărbătoarea.

Articolul 138 – Alăute apare prima dată în Redesteptare si reforma.