139 – Alb

Oștile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. Apocalipsa 19:14

Caii albi și veșmintele albe constituie un simbol al purității, sfințeniei și nevinovăției oștilor cerești aflate într-o procesiune fără precedent: revenirea în slavă a Fiului lui Dumnezeu cu toate numele Lui de slavă și demnitate cerească. Albul este culoarea cea mai des folosită pentru a defini tot ce este pozitiv, curat și absolut. Tronul de domnie al lui Dumnezeu este alb, Mielul lui Dumnezeu este alb, hainele Martorului Credincios sunt albe, părul capului Său este alb, sfinții mântuiți sunt îmbrăcați în haine albe, norul slavei format din îngerii cerului este alb, totul este alb curat, imaculat.

Cât despre albul veșmintelor neprihănirii celor salvați stă scris că el este obținut în mod responsabil și conștient și conștiincios de către posesori, prin sângele Mielului. „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:14). Aici avem de-a face cu un simbolism puternic și avansat. Spălarea hainelor în sângele Mielului este metafora obținerii neprihănirii prin credință. Multă vreme, așteptătorii revenirii interpretau credința lui Hristos ca fiind setul de convingeri și practici ale lui Hristos când a fost pe pământ, deci fapte, cuvinte, atitudinii corecte în raport cu adevărul. A venit mai multă lumină la Minneapolis, în 1888, când credința lui Isus a primit noi semnificații, și anume, credința și încrederea că meritele Lui sunt luate în considerație înaintea lui Dumnezeu, în dreptul nostru, și astfel noi suntem considerați curați din punct de vedere moral, ca și când nu am fi păcătuit niciodată.

Spălarea veșmintelor este un act de încredere necondiționată în meritele sacrificiului Mântuitorului în favoarea neprihănirii pe care El ne-o atribuie, fără nici un fel de merit din partea noastră. Ascultarea este ceea ce urmează și nu este condiția atribuirii nevinovăției Sale. Astăzi, mai este loc în rândul celor ce se pregătesc pentru ceasul slavei și care sunt sincer și serios interesați de albul hainelor lor spirituale. Vino!

Articolul 139 – Alb apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro