140 – Albastru

Au făcut și… brâul din in subțire răsucit, lucrat la gherghef și de culoare albastră, purpurie și cărămizie, cum poruncise Domnul. Exodul 39:27.29

Culoarea cerului și a mării, albastrul este prima în lista culorilor recomandate pentru a fi folosite la decorarea Cortul Întâlnirii și a accesoriilor lui. Roșul, cu care se asociază, are nevoie de două nuanțe, purpuriu și cărămiziu, pentru a-i putea sta alături, conferindu-i, astfel, jumătate din autoritatea coloristică.

Studiile de specialitate acordă albastrului în cultura iudaică semnificația de sfințenie. Cei care veneau la Templul Domnului trebuiau să știe că acolo este un loc sfânt și comportamentul lor avea să fie corespunzător, plin de respect și considerație. Domnul este sfânt și ei trebuiau să fie sfinți în toată purtarea lor.

Închinătorii sosiți de departe sau de aproape, prin arșița Orientului, încercau un simțământ de relaxare și răcoare în prezența albastrului de la Templu. Producând un efect de distanțare față de sfințenia lui Dumnezeu, albastrul le aducea, în același timp ideea de spiritualitate, credință, siguranță și încredere, adică tot confortul pentru trup și suflet. Tot aici ei găseau puritatea și purificarea sufletului, fiind încurajați la meditație și contemplare, fidelitate și credincioșie față de Dumnezeu.

Albastrul de Voroneț din cultura populară, religioasă a românilor, sugerează apropierea lumii sfinților de pe pereți de sfinții care vin să contemple și să se sfințească mai profund și mai bine, în toate aspectele vieții lor  de zi cu zi.

Ca simbol al nemărginirii, așa cum este funcția albastrului la chinezi, el ne sugerează și nouă viața veacului ce va să vină cu toate prefacerile și binefacerile ei. Culoare primară, care nu poate fi obținută prin combinarea altor culori, albastrul ne va colora viața și calea până acasă în veșnicii. Ne putem bucura de efectele acestei culori care ne scade ritmul bătăilor inimii, tensiunea arterială, ne relaxează respirația și ne ajută să ne controlăm mai bine pofta de mâncare.