143 – Alegorie

El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.” Matei 13:3

Isus cunoștea foarte bine forța și valoarea alegoriei și a uzat din plin de avantajele ei. Cele circa patruzeci de pilde care s-au păstrat în relatările evangheliilor, stau ele însele drept pildă acestui fapt. Alegoria este un procedeu artistic prin care lucrurile profunde și abstracte sunt aduse la nivelul de înțelegere al ascultătorilor. Varianta grecească a termenului face un  fel de egalitate între alegorie și vorbitul în public, în sensul că această tehnică literară facilitează vorbitorului transmiterea noțiunilor fundamentale abstracte, oamenilor simpli care au nevoie de aceste adevăruri.

Pildele Învățătorului oamenilor transmit cititorului și ascultătorilor idei fundamentale despre dragostea și generozitatea divină, despre procesul și mecanismul salvării din păcat, despre responsabilitățile și datoria de bază a fiecărui om față de Dumnezeu, față de semeni și față de sine. Avantajul alegoriei este acela că adevărul devine ușor de înțeles și de memorat, ușor de transmis mai departe și simplu de aprofundat. Adevărul abstract se încarcă de sensuri și semnificații, primind o mare încărcătură emoțională, fapt ce îl face impresionant și profund în consecințele imediate și pe termen lung. Alegoria face adevărul povestibil, iar povestirea rămâne proaspătă și atrăgătoare, indiferent de trecerea timpului, sau de schimbările sociale sau culturale.

Pilda semănătorului, din exemplul de mai sus, vorbește despre valoarea și lucrarea Cuvântului în viața celor care îl primesc sau nu-l primesc. De pe muntele fericirilor, care nu depășește altitudinea unei coline în mod real, dar care se ridică la înălțimea unui munte prin semnificația profundă a adevărurilor promovate acolo, ascultătorii direcți puteau vedea semănătorii ieșiți la lucru pe ogoarele din jur. Ori de câte ori ei aveau să vadă din nou semănători la lucru, adevărul despre Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în inima omenească, avea să le fie adus din nou în minte. Noi avem de ales din această alegorie, ce fel de sol ne caracterizează. Imediat urmează pilda neghinei care ne poate pune serios pe gânduri.

Articolul 143 – Alegorie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro