Și cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu, care șade pe scaunul de domnie și au zis: „Amin, Aleluia!” Apocalipsa 19:4
Aleluia este o exclamație folosită în liturgica evreiască și creștină și se poate traduce liber: „Yah fie slăvit”, unde „Yah” este prescurtarea Numelui Divin „Yahweh” (Cel care face să apară, Creatorul). Aleluia este sinonim cu ”Slavă Domnului” sau cu ”Domnul să fie lăudat”, sau „Lăudați pe Domnul”, etc.
Cei douăzeci și patru de bătrâni participă în ceruri, la reședința lui Dumnezeu, la o recepție privind lucrarea răscumpărării celor drepți și a îndepărtării motivelor de tulburare si înstrăinare din Împărăție, personificate prin judecata femeii desfrânate, simbolul Babilonului mistic. Când aceștia devin conștienți de puterea și bunătatea lui Dumnezeu în acțiune, izbucnesc în strigăte de adorație, laudă și recunoștință, exclamând: „Aleluia!” Exclamația lor face parte din ritualul lor de închinare. În timp ce trupul se înclină în mod cuviincios și cu respectul cuvenit, limba lor preamărește pe Dumnezeu în forma cea mai adecvată cu putință.
Aleluia este un cuvânt cu regim special și nu ar trebui folosit cu nebăgare de seamă. Ca și alte cuvinte și expresii, cum ar fi: „O Doamne”, „Pentru Dumnezeu”, „Ce Dumnezeu?”, folosirea cuvântului Aleluia în context neadecvat constituie o încălcare serioasă a poruncii a treia din Decalog, care atrage atenția asupra blasfemiei, pe care Dumnezeu o reprimă în mod legitim. Când îți vine să folosești cuvintele sfinte pentru lucruri obișnuite, adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău și cinstește-l în toate căile tale și prin toate cuvintele tale. Fii generos când este vorba să-ți exprimi admirația și uimirea față de Dumnezeu și lucrarea Sa, dar pune-ți mâna la gură când aceasta riscă să o ia razna.
Articolul 144 – Aleluia apare prima dată în Redesteptare si reforma.