147 – Aleasă

Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot așa și Marcu, fiul meu. 1 Petru 5:13

Biserica aleasă este un titlu de noblețe pe care îl folosește apostolul Petru pentru a se referi la biserica din Roma. Ideea este că între mai multe biserici, una este preferata, una este distinsa doamnă, cum ar zice Ioan, una este selectată și selectă. Ea este specială, deosebită, excelentă din multe sau din toate punctele de vedere. Acest epitet exprimă prețuire, respect, apreciere și multă dragoste, desigur.

Apropo, că tot vorbim despre dragoste, în cartea dragostei: Cântarea cântărilor, partenerii se răsfață unul pe celălalt cu acest calificativ de unicitate: „alesul”, „aleasa”. Cuvântul exprimă faptul că logodnicul sau mirele a făcut o alegere și unica finalistă a acestei alegeri este ea, mireasa, întruchiparea visului, așteptărilor, frumuseții și a tuturor harurilor personale la un loc.

Aleasa biserică a lui Petru îi aduce încântare și satisfacție asemenea iubitei lui Solomon din Cântarea cântărilor despre care se pune întrebarea retorică: „Cine este aceasta care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor” (6:10). Nu este de mirare că aproape în unanimitate comentatorii sunt de acord că aici este o referire la biserica lui Hristos în plinătatea frumuseții și nevinovăției sale.

Când Dumnezeu se referă la biserica Vechiului Testament, aceasta primește denumirea de popor ales. Iar când se schimbă foaia și Dumnezeu este nevoit să aleagă din fiecare seminție și popor o biserică a rămășiței, membrii acesteia sunt numiți cei aleși. Prea-alesule cititor și tu poți fi printre cei chemați, aleși și credincioși, dacă alegi calea și destinul poporului lui Dumnezeu.

Articolul 147 – Aleasă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro