150 – Alianță

Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi cu tine, poporul meu cu poporul tău, caii mei cu ai tăi” 1 Împărați 22:4

Nu este de mirare o alianță între Iuda și Israel. Au atâtea lucruri în comun, începând de la istoria devenirii lor ca popor al lui Dumnezeu și până la momentul în care Ahab, împăratul lui Israel vrea să recupereze Ramotul din Galaad. Omenește, nimic mai normal și mai simplu: o alianță militară între două popoare din aceeași tulpină de neam și credință, pentru a asigura succesul.

Alianța aceasta suferă însă de un viciu serios. Când este întrebat și Dumnezeu despre temeinicia acestei asocieri, răspunsul este negativ. Dumnezeu nu putea merge împreună cu Iuda și Israel la această acțiune. Scopul acestei operațiuni militare era just și totuși ceva nu era în ordine în această alianță. Un împărat credincios al lui Iuda și un împărat decăzut al lui Israel nu puteau forma o alianță militară, în ciuda smeririi de moment a lui Ahab, în urma mesajului de mustrare din partea Domnului, prin Ilie.

Apropierea lui Iosafat de Ahab nu ar fi avut consecințe dintre cele mai fericite asupra vieții împăratului lui Iuda. Însuși motivul pentru care Dumnezeu a permis despărțirea dintre cele două popoare a fost păstrarea unei rămășițe de puritate morală, măcar la o parte a lui Israel, respectiv Iuda. Alianța aceasta ar fi sporit riscul decăderii mai rapide a lui Iuda. Sigur sunt și alte detalii care ne scapă și care au condus la răspunsul negativ din partea lui Dumnezeu, privind tentativa formării acestei alianțe.

Din acest episod trist se desprinde o lecție valoroasă cu aplicații foarte larg cuprinzătoare. Una dintre aceste aplicații ar putea fi viața de familie sau asociere în afaceri.

Lumina și întunericul nu pot fi împreună. Toți oamenii sunt prețioși înaintea lui Dumnezeu și egali ca șanse la mântuire, dar când este vorba despre alianțe, criteriul compatibilității morale este eliminatoriu. Nu poate fi vorba de discriminare, sub nici o formă, ci de principii sănătoase privind însoțirea în căsătorie și afaceri. Iată un subiect care merită aprofundat și aplicat cu înțelepciune, tact și consecvență.

Articolul 150 – Alianță apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro