100 de zile de rugaciune

155 – Cadență

Nu trebuie să ieșiți în grabă, sau să plecați în fugă căci Domnul va merge înaintea voastră și Dumnezeul lui Israel vă va fi ariergardă. Isaia 52:12 NTR

Ieșirea din Babilon constituie o experiență foarte serioasă care nu trebuie amânată, pentru că există riscul de a rămâne blocat undeva într-un terminal fără ieșire și fără speranță, dar nici nu poate fi făcută pe fugă. Textul citat din Isaia ne transmite un mesaj extrem de elocvent: Dumnezeu merge în fața coloanei de emigranți și în spatele ei. Dacă ar exista o răscruce confuză a drumului, cercetașii cerești știu care este varianta cea bună a traseului, iar dacă cineva a obosit și rămâne mai în spate, nu există riscul unui atac surprinzător. Dumnezeu este de serviciu și acolo.

Cu alte cuvinte, coloana exodului trebuie să țină cadența și să se deplaseze între anumite limite stabilite de Providență. Dacă cineva o ia înaintea îngerului riscă să se rătăcească fără călăuzirea divină, dacă cineva întârzie prea mult, poate pierde contactul cu ceilalți și se poate trezi curând la fel de singur și confuz, asemenea zburdalnicilor nerăbdători din față.

Acest regim de integrare spirituală nu este prea popular astăzi când este la modă explorarea solitară, individuală și individualistă. Mersul în coloană și păstrarea cadenței pare că stânjenește inițiativa personală și creativitatea, dar pentru cei care aleg modalitatea de deplasare în cadența lui Dumnezeu, ritmul acesta le oferă suficientă libertate de alegere și mișcare pentru a nu se simți încorsetați sau mânați de la spate. Acest aspect face calea dreaptă să fie frecventată doar de o minoritate eficientă.

Deplasarea în ordine și armonie, cu pas de defilare din când în când, în cadența superioară a ascultării prin credință, face mersul vieții spirituale suficient de atractiv pentru a merita efortul. Sentimentul că ești acolo unde vrea Dumnezeu, când vrea El și cum spune El, oferă siguranță și împlinire superioară față de iluzia mântuirii celor care fac din declararea siguranței mântuirii o profesiune de credință, dar fără preocuparea atentă pentru ritmul tobelor cerului.

Articolul 155 – Cadență apare prima dată în Redesteptare si reforma.